Pagini Scolare

Formarea motivaţiei de învăţare şi rolul ei în învăţarea eficientă la vârsta şcolară mică

Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=481"><span class="small">Cojocariu Gabriela</span></a> Joi, 04 Martie 2010 14:57

Invatamant prescolar si primar - Invatamant primar planuri lectie proiecte educatie

Formarea motivaţiei de învăţare şi rolul ei în învăţarea eficientă la vârsta şcolară mică

„Inteligenţa şcolară nu este o valoare psihică absolută. Eficienţa ei este condiţionată mereu de întreaga viaţă psihică a elevului şi în special de particularităţile afectiv-motivaţionale şi ereditare ale personalităţii”

                                                          (Kulcsar Tiberiu, „Factorii psihologici ai reuşitei şcolare”,Bucureşti,1978,pag.52).

Alături de factorii intelectuali, factorii nonintelectuali de personalitate deţin o pondere însemnată în determinarea reuşitei şcolare.

Lipsa stăpânirii de sine, instabilitatea emoţională sunt factori ce pot deregla inteligenţa şcolară a elevului. Nivelul de dezvoltare a voinţei, capacitatea de autoreglare se răsfrâng asupra întregii activităţi a elevului. Astfel, cel cu voinţă puternică este capabil să dea dovadă în activitatea şcolară de perseverenţă, stăpânire de sine, iniţiativă, activism, independenţă, capacitate de decizie. Cunoaşterea acestor trăsături de personalitate şi dezvoltare pozitivă a lor constituie preocuparea fundamentală şi permanentă a fiecărui învăţător.

Formarea motivaţiei de învăţare constituie una din condiţiile de bază în asigurarea unei învăţări eficiente. După natura ei motivaţia poate fi extrinsecă sau intrinsecă.

În cazul motivaţiei extrinseci, elevii desfăşoară acţiunea nu pentru plăcerea pe care le-o provoacă însăşi acţiunea, ci pentru anumite consecinţe pe care le doresc. De exemplu, putem vorbi de motivaţie extrinsecă în cazul unui şcolar care rezolvă probleme la matematică nu pentru plăcerea intelectuală ce i-o provoacă această activitate, ci pentru dorinţa de a lua note mari, de a fi primul, de a evita pedeapsa.

În cazul motivaţiei intrinseci, elevii desfăşoară acţiunea pentru plăcerea pe care le-o provoacă acţiunea în sine. De exemplu, elevii caracterizaţi prin motivaţie intrinsecă lucrează la matematică pentru activitatea în sine, care pentru ei este plăcută şi interesantă. Pentru aceşti elevi bucuria cunoaşterii, plăcerea intelectuală generată de creşterea posibilităţilor mintale constituie forţa internă care orientează şi susţine eforturile lor în învăţarea acestei discipline.

La vârsta şcolară mică motivaţia constituie un izvor afectiv al actului învăţării şi este unul dintre factorii cei mai însemnaţi de stimulare a procesului de învăţare.

În perioada şcolarităţii mici puţinele motive ale învăţării sunt aproape în exclusivitate de ordin exterior, acţionând ca solicitări externe asupra elevului. Aceste cerinţe externe, care treptat se transformă în motive interne ale învăţării, sunt exprimate de cadrele didactice şi de părinţi.

Se impune, de aceea, folosirea unor stimulente care izvorăsc din însuşi actul învăţării, determinându-l pe elev să resimtă satisfacţia şi plăcerea activităţii desfăşurate şi să conştientizeze treptat valoarea şi semnificaţia procesului de învăţare.

Cercetările experimentale au dovedit că cel mai bun efect îl are lauda, apoi dojana. Cele mai slabe rezultate obţin elevii cărora nu li se face nici o observaţie sau apreciere cu privire la felul cum lucrează.

În cadrul activităţii concrete şi sub influenţa aprecierii făcute de adulţi asupra cunoştinţelor elevilor, la aceştia se formează nevoia de performanţă şi nivelul de aspiraţie. De exemplu, elevul foarte bun la învăţătură consideră calificativul „BINE” drept un insucces. Acelaşi calificativ este înregistrat de un elev slab la învăţătură ca un succes deosebit. Aşadar, cei doi elevi apreciază diferit acelaşi calificativ pentru că pe baza rezultatelor prealabile obţinute de ei au un alt nivel de aspiraţie.

Deosebit de important pentru constituirea motivaţiei şcolare este dinamica proceselor de apreciere şi autoapreciere.

Rezultatele la învăţătură depind într-o foarte mare măsură de existenţa unei motivaţii puternice care orientează şi susţine activitatea desfăşurată de elevi.

Formarea motivaţiei de învăţare depinde de măiestria învăţătorului, de modul în care transmite cunoştinţele elevului şi de felul în care acesta ştie să stârnească interesul elevilor pentru cunoştinţele predate.

Bibliografie:

Babanski, I.K. –Optimizarea procesului de învăţământ,Bucureşti,   E.D.P., 1979

Gagné, R           -Condiţiile învăţării,E.D.P.,Bucureşti,1975

Kulcsar,Tiberiu - Factorii psihologici ai reuşitei şcolare,Bucureşti,   E.D.P., 1978

                                       Instit. Cojocariu Gabriela

                                       Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 2

                                       Horodnic de Sus,   jud. Suceava

Trimite unui prieten!