Pagini Scolare

Necesitatea predarii religiei in sistemul de invatamant romanesc

Scris de Sas Cristina Duminică, 30 Mai 2010 03:16

Aria curriculara Om si Societate - Religii

Necesitatea predării religiei în sistemul de învăţământ românesc Prof. Cristina Sas Şcoala cu Clasele I-VIII Nr.7, Sf. Maria, Timişoara

Integrarea ţării noastre în structurile europene nu poate reprezenta un motiv pentru excluderea Religiei din învăţământul public, sub pretextul armonizării legislaţiei româneşti cu normele comunitare.

Fără religie nu putem preţui la adevărata lor valoare catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală şi muzicală majoritatea inspirate din credinţa religioasă. Nu este drept să ştergi, în numele laicităţii, secole de istorie şi cultură inspirate din această credinţă.

Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale Religiei cu modele efemere ale umanismului antireligios. Uniunea Europeană încurajează păstrarea identităţii naţionale, a tradiţiilor locale şi a valorilor formate de-a lungul secolelor şi nu urmăreşte o distrugere a specificului cultural din acest continent. Contribuţia Bisericii la formarea şi dezvoltarea tezaurului cultural naţional nu poate fi contestată, ea fiind recunoscută prin legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Primele şcoli şi tipărituri din România le datorăm Bisericii, iar operele artistice reprezentative şi momentele istorice cruciale pun în evidenţă rolul acesteia în crearea, păstrarea şi transmiterea valorilor naţionale de ordin spiritual, moral şi cultural.

Nu trebuie să uităm că până în anul 1864 învăţământul românesc s-a desfăşurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii. Reintroducerea Religiei, dupa anul 1990, în sistemul de învăţământ public reprezintă deci un act de reparaţie morală şi nu o „noutate“. Astfel, după anul 1990 s-a redat unui popor religios dreptul de a fi el însuşi prin modul de a-şi educa tineretul potrivit identităţii şi culturii sale fireşti şi constante. Religia a avut, întotdeauna, în cadrul sistemului de învăţământ, un rol important în procesul de formare a competenţelor şi atitudinilor moral-sociale. Aşa cum Geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a pământului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi a planetei, iar Istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, Religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi popoare.

Prin urmare, studiul Religiei nu poate lipsi din şcoala românească tocmai pentru că acesta corespunde nevoii comunităţii româneşti locale şi naţionale de a-şi păstra identitatea spirituală şi de a transmite valori permanente tinerei generaţii. Deoarece libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, respectându-se dorinţa părinţilor şi a copiilor.

În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităţilor locale din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede că „părinţii au prioritate în alegerea modului de educaţie acordată copiilor lor”. Pe de alta parte, libertatea nu este simpla indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane.

Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de Religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei. Religia îl invaţă pe copil şi pe tânăr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia. Asadar, predarea Religiei în şcoală are valenţe educaţionale deosebite, prin rolul ei formativ în viaţa tinerilor, propunând modele viabile de bunătate şi sfinţenie şi oferind tinerilor repere în viaţa de familie şi în societate.

Educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate şi de comuniune în cadrul societăţii.

Religia, fiind lumina vieţii în comuniune de iubire cu Dumnezeu şi cu oamenii, evidenţiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârşite în timpul limitat al vieţii terestre. Educaţia religioasă are un rol pozitiv în procesul de formare a personalităţii tinerilor, iar studiul ei este necesar pentru formarea unor competenţe şi atitudini moral-sociale. Astăzi copiii şi tinerii au mare nevoie de modele si de valori, de iubire curată şi speranţă susţinută de rugăciunea Bisericii şi de faptele bune ale credinţei statornice. Aşadar, pentru că Biserica îi binecuvantează, se îngrijeşte de mântuirea lor şi de viitorul societăţii româneşti, ea nu doreşte şcoală fără Dumnezeu, ci afirmă, cu tărie, că ora de Religie este absolut necesară. Considerat prioritate naţională, învăţământul românesc nu poate fi lipsit de componenţa sa religios-morală, dorită şi apreciată atât de copii cât şi de părinţi.

Bibliografie: 1. Revista Cultura creştină, Ed. Buna Vestire, Blaj, 2003, p. 248 2. Revista Mesagerul Sfântului Anton ianuarie-februarie 2010

Trimite unui prieten!