Pagini Scolare

Tipuri de evaluare

Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=133"><span class="small">Hobjila Daniela Ramona</span></a> Marţi, 28 Iulie 2009 16:30

Cadrul didactic-didactica disciplinelor - Metode, procedee educationale si noi tehnologii

            Evaluarea este o componentă importantă a procesului educaţional. Prin intermediul evaluării, în funcţie de rezultatele obţinute, se determină măsura în care au fost atinse obiectivele stabilite. Scopul evaluării este perfecţionarea procesului educaţional.            

            O definiţie completă a procesului de evaluare, ar trebui să răspundă la o serie de întrebări, precum: de ce evaluăm?, ce evaluăm?, pe cine evaluăm?, când evaluăm?, cine evaluează?, cum evaluăm?, cui foloseşte evaluarea? etc           

            Coloborând părerile mai multor specialişti, iată definiţia evaluării dată de prof. dr. Constantin Cucoş în lucrarea „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice”: „Evaluarea şcolară este procesul prin care se delimitează, se obţin şi se furnizează informaţii utile, permiţând luarea unor decizii ulterioare. Actul evaluării presupune două momente relativ distincte: măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare.”          

            Evaluarea este un însoţitor aproape permanent al procesului de predare-învăţare, având, după părerea unor specialişti, o pondere de  circa 40% în cadrul procesului educaţional.

Există mai multe criterii de clasificare a strategiilor de evaluare:

După modul în care evaluarea se integrează în desfăşurarea procesului educativ, există următoarele tipuri de evaluare:

             După autorul care realizează evaluarea, există următoarele tipuri:

În funcţie de cantitatea de informaţii, deprinderile, abilităţile, capacităţile însuşite de către elevi în cadrul procesului instructiv, au fost identificate următoarele tipuri de evaluare:

După criteriul obiectivităţii, se disting următoarele tipuri de evaluare:

În funcţie de funcţia dominantă îndeplinită, specialiştii au identificat două strategii de evaluare:

În continuare, vom prezenta caracteristicile principale ale celor trei mari strategii de evaluare stabilite de specialişti: evaluarea iniţială, evaluarea continuă sau formativă şi evaluarea finală sau cumulativă, precum şi exemplificări concrete pentru disciplina istorie pentru fiecare tip de evaluare. Pentru o analiză comparativă a celor trei strategii de evaluare, se poate consulta lucrarea „Pedagogie. Alternative metodologice interactive”, autor Crenguţa Lăcrămioara Oprea.          

Evaluarea iniţială:

              La începutul fiecărui an şcolar se poate aplica elevilor un test de evaluare iniţială care să vizeze cunoştinţe şi deprinderi dobândite de elevi pe parcursul anilor anteriori şi care vor fi necesare pentru înţelegerea şi însuşirea  noilor conţinuturi. Pe baza răspunsurilor primite şi a punctajelor realizate de către elevi, profesorul are posibilitatea de a-şi face o idee despre nivelul de pregătire al elevilor, pentru a şti de unde porneşte în noul an şcolar.           

Evaluarea continuă sau formativă:

             Evaluarea noilor cunoştinţe dobândite în cadrul unei ore se poate realiza fie prin chestionare orală, fie prin intermediul unor teste aplicate la sfârşitul lecţiei. Astfel, profesorul are posibilitatea de a analiza nivelul de însuşire de către elevi a conţinuturilor predate. Se recomandă ca toţi elevii să primească spre rezolvare aceiaşi itemi şi nu vor fi ajutaţi pe parcursul rezolvării sarcinilor de lucru. De asemenea, profesorul trebuie să stabilească sarcini de lucru care derivă din obiectivele lecţiei şi care necesită răspunsuri scurte şi precise. Nu se stebileşte un număr prea mare de itemi.  Elevii pot fi implicaţi în corectarea textelor, urmărindu-se astfel dezvoltarea capacităţii de autoevaluare. În funcţie de rezultatele obţinute, profesorul stabileşte paşii pentru următorul curs de instruire. Nu este obligatoriu ca toate notele să fie trecute în catalog, dar, pentru a motiva pe elevi pentru a fi mai atenţi la ore, profesorul poate trece notele mai mari, făcând anumite aprecieri pozitive la adresa elevilor respectivi, fără a-i sancţiona verbal pe ceilalţi.