Banner pagini scolare

PROCESUL LITERAR - MIJLOC DE EDUCAŢIE CIVICĂ

PDFImprimareEmail Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=141"><span class="small">RODICA BALU, COLEGIUL NATIONAL ,,I.M.CLAIN”,Municipiul BLAJ</span></a> Vineri, 12 Iunie 2009 22:58

Cadrul didactic-didactica disciplinelor - Metode, procedee educationale si noi tehnologii

PROCESUL LITERAR - MIJLOC DE EDUCAŢIE CIVICĂ   

RODICA  BALU, COLEGIUL NATIONAL ,,I.M.CLAIN”,  Municipiul BLAJ

 Jocul amuză şi instruieşte în acelaşi timp. El poate îmbrăca şi haina procesului juridic. Ce altceva  este un proces din anosta sală de judecată, decât un “joc” al oamenilor? Contemporanul proces juridic nu e altceva decât “procesul” vechiului  „judeţ” de pe vremea bunicilor noştri sau judecata desfăşurată după un anumit ritual, strămutată din sălile de tribunal în sălile de spectacol. Prin acest transfer al juridicului asupra literarului trebuie să conştietizăm că „jocul” îşi va lărgi sfera de cuprindere, îmbrăţişând o serie de probleme teoretice şi practice legate de creşterea continuă a tarelor sociale în societatea românească, precum şi obişnuirea elevilor de a face o critică asupra greşelilor unei persoane, greşeli ce aduc prejudicii societăţii în care trăim. La prima vedere, un astfel de proces ar părea mai greu de înfăptuit. În realitate însă, datorită numeroaselor mijloace care ne stau la îndemână, realizarea acestui „joc”este posibilă oricând şi oriunde. În primul rând, elevii vor fi învăţaţi ce înseamnă “a dezbate”, arătându-li-se că de fapt este o discuţie largă, cu caracter oficial, asupra unei probleme cu caracter obştesc. Pentru a fi mai atractiv, procesul va îmbrăca forma unui spectacol de teatru. Se va respecta ierarhia şi componenţa completului de judecată: preşedinte, procuror, judecător, grefier şi aprod, apărarea şi acuzarea  - fiecare cu martorii şi avocaţii ei. Pe lângă alegerea rolurilor de către elevi, la îndrumarea învăţătorului, se va folosi o costumaţie corespunzătoare.

Pentru reuşita procesului ca joc şi ca spectacol, dar şi ca element ce contribuie profund la educarea elevilor, procesul literar, ca proces ce judecă faptele negative ale „inculpatului”sau evidenţiază calităţile acestuia, se realizează după un scenariu pregătit cu multă atenţie. Astfel, se pun în valoare laturile educaţiei multilaterale ce se pot realiza prin asemenea gen de activitate: educaţie moral-civică, educaţie intelectuală, educaţie estetică, ş.a. Se cultivă atenţia, spiritul etic şi critic, corectitudinea informaţiilor

Jocul amuză şi instruieşte în acelaşi timp. El poate îmbrăca şi haina procesului juridic. Ce altceva  este un proces din anosta sală de judecată, decât un “joc” al oamenilor? Contemporanul proces juridic nu e altceva decât “procesul” vechiului  „judeţ” de pe vremea bunicilor noştri sau judecata desfăşurată după un anumit ritual, strămutată din sălile de tribunal în sălile de spectacol. Prin acest transfer al juridicului asupra literarului trebuie să conştietizăm că „jocul” îşi va lărgi sfera de cuprindere, îmbrăţişând o serie de probleme teoretice şi practice legate de creşterea continuă a tarelor sociale în societatea românească, precum şi obişnuirea elevilor de a face o critică asupra greşelilor unei persoane, greşeli ce aduc prejudicii societăţii în care trăim. La prima vedere, un astfel de proces ar părea mai greu de înfăptuit. În realitate însă, datorită numeroaselor mijloace care ne stau la îndemână, realizarea acestui „joc”este posibilă oricând şi oriunde. În primul rând, elevii vor fi învăţaţi ce înseamnă “a dezbate”, arătându-li-se că de fapt este o discuţie largă, cu caracter oficial, asupra unei probleme cu caracter obştesc. Pentru a fi mai atractiv, procesul va îmbrăca forma unui spectacol de teatru. Se va respecta ierarhia şi componenţa completului de judecată: preşedinte, procuror, judecător, grefier şi aprod, apărarea şi acuzarea  - fiecare cu martorii şi avocaţii ei. Pe lângă alegerea rolurilor de către elevi, la îndrumarea învăţătorului, se va folosi o costumaţie corespunzătoare. Pentru reuşita procesului ca joc şi ca spectacol, dar şi ca element ce contribuie profund la educarea elevilor, procesul literar, ca proces ce judecă faptele negative ale „inculpatului”sau evidenţiază calităţile acestuia, se realizează după un scenariu pregătit cu multă atenţie. Astfel, se pun în valoare laturile educaţiei multilaterale ce se pot realiza prin asemenea gen de activitate: educaţie moral-civică, educaţie intelectuală, educaţie estetică, ş.a. Se cultivă atenţia, spiritul etic şi critic, corectitudinea informaţiilor. Pornind de la aceste probleme, este absolut important ca elevul să cunoască opera, autorul, personajele şi faptele săvârşite de acestea. Ajutaţi de către învăţător, elevii vor caracteriza personajele şi vor fi dirijaţi în dezbaterea situaţiilor create de personaje.
 
Procesul literar păstrează etapele desfăşurării unui proces judiciar. După repartizarea rolurilor se stabileşte costumaţia.
 
Aprodul invită la “bară”, pe rând, martorii acuzării şi apărării. După ultima probă cu martori, preşedintele face o pledoarie la viaţa de copil, iar în urma dezbaterilor dă citire hotărârii „Curţii”. Se vor folosi termenii şi limbajul specifici judiciari.
 
CAZUL LUI NICĂ AL LUI  ŞTEFAN A PETREI  
 
PREŞEDINTELE:-Stimat auditoriu, vom judeca în faţa dumneavoastră cazul unui copil care, prin comportarea lui, s-a făcut vinovat de numeroase abateri de la regulile de bună conduită.Vom asculta cu mare atenţie atât pe acuzatori cât şi pe apărători şi nu vom lua în consideraţie decât acele probe şi mărturii care se bazează pe adevăr.(Preşedintele prezintă capetele de acuzare.)
 
APRODUL: -Martor………….(citeşte cu glas tare dintr-un catastif voluminous numele primului martor, care vine în faţa sălii şi îşi expune depoziţia; acelaşi joc se repetă cu fiecare martor; în final aprodul anunţă epuizarea martorilor).  
 
ACUZAREA: -Onorată Instanţă, îl acuz pe pârâtul Nică, fiul lui Ştefan a Petrei şi al Smarandei Creangă din Humuleşti, pentru fuga de la şcoală. Vă aduceţi aminte că, într-o zi, bădiţa Vasile l-a pus pe Nică al lui Costache să-i asculte pe copii. În timp ce îl asculta pe pârât, acesta a fugit de la şcoală.Cer pedepsirea lui pentru acest fapt nedemn de un şcolar, fapt prin care se crează un precedent cu totul nedorit, prejudiciindu-se bunul mers al activităţii şcolare.  
 
APĂRAREA: -Domnule Preşedinte, rog Înalta Instanţă să nu ia în consideraţie acuzaţia formulată împotriva pârâtului, deoarece se bazează pe o prezentare lacunară a faptelor. S-a omis faptul că pârâtul se afla în relaţii proaste cu Nică a lui Costache “cel răguşit, balcâz şi răutăcios”care a încercat să folosească ocazia “procitirii”ca să se răzbune pe pârât pentru “o bleandă” pe care i-o dăduse Smărăndiţei popii. Astfel, deşi pârâtul citea corect lecţia, Nică a lui Costache “însemna la greşeli cu ghiotura”. În această situaţie, fuga era singura cale de a scăpa de “călărirea lui Bălan şi blagoslovirea lui Nicolai, făcătorul de vânătăi”, care ar fi fost o pedeapsă nedreaptă. Considerând că fapta pârâtului este pe deplin îndreptăţită, cer cu toată hotărârea scoaterea lui de sub acuzaţie!  
 
ACUZAREA: -Onorată Instanţă, îl acuz pe Nică al lui Ştefan a Petrei pentru lene şi neascultare. Îmi întemeiez acuzaţia pe faptul că, într-o zi călduroasă de vară, mama sa, având foarte multă treabă, l-a rugat pe Nică să-i dea o mână de ajutor la făcut ţevi şi la legănat copilul. Nică însă a lăsat totul baltă şi a fugit la scăldat, fără să se gândească la nenorocirile care se pot întâmpla când un copil aşa de mic este lăsat fără supraveghere. Având în vedere gravitatea faptelor, cer o pedeapsă cât mai aspră pentru pârât! 
 
APĂRAREA: -Spusele martorilor acuzării sunt foarte adevărate. A plecat la scăldat, fără voia mamei, dar aceasta s-a întâmplat o singură dată, când era aşa de cald afară “că-ţi venea să te scalzi pe uscat, ca găinile”. De obicei, el făcea multe treburi în casă, iar la tors era neîntrecut, dovadă porecla “Ion Torcălău” pe care i-o dăduse “răutăcioasa de Măriuca Săvucului”. În ceea ce priveşte înclinaţia lui spre hârjoană, să nu uităm că pârâtul era un copil şi vorba aceea: “Cine a văzut babă frumoasă şi copil cuminte?” E drept că uneori, pârâtul cam întrecea măsura, dar joaca lui dădea dovadă de multă fantezie. De aceea, rog Înalta Instanţă să manifeste înţelegere şi să-i acorde circumstanţe atenuante pârâtului.  
 
ACUZAREA:-Îl acuz pe Nică al lui Ştefan a Petrei pentru furt. Furatul pupezei din tei vă este bine cunoscut. Aş vrea totuşi să insist asupra felului în care pârâtul a chinuit această biată pasăre, ţinând-o în pod “prin cele putini hârbuite”. Fapta sa este cu atât mai gravă, cu cât pupăza era ceasornicul satului, într-o vreme în care oamenii de la ţară nu aveau instrumente de măsurat timpul. De aceea, cer pedepsirea pârâtului cu toată asprimea!  
 
APĂRAREA: -Domnule Preşedinte, este adevărat că Nică a furat pupăza, dar a vrut să scape de blestemul “pupatului de cuc armenesc”şi din cauza căruia mama îl scula în toate zilele înainte de răsăritul soarelui. Ştim însă cât de necesar este somnul pentru un copil de vârsta lui. A crezut că face un bine, lui şi sătenilor, iar fapta sa nu a fost săvârşită cu premeditare. S-a întâmplat când mama l-a trimis cu mâncare lingurarilor. Numai frica de mătuşa Măriuca l-a făcut să încerce să vândă pupăza în iarmaroc. Mai târziu, Nică şi-a dat seama de greşala lui şi s-a căit pentru această amară experienţă. Cerem, cu insistenţă, circumstanţe atenuante!  
 
ACUZAREA: -Onorată Înstanţă, îl acuz pe Nică al lui Ştefan a Petrei pentru atitudine necuviincioasă faţă de un om în vârstă. Fapta incriminată s-a petrecut în iarmaroc, în timp ce pârâtul încerca să vândă pupăza. A vinde o pupăză înseamnă a spurca iarmarocul. Mai mult decât atât, vorbind despre bătrân, el foloseşte o expresie pe care cu greu îmi vine să o reproduc (“javra dracului”) şi îl ameninţă că-i va lua junica pe care bătrânul o avea de vânzare. Consider că asemenea fapte constituie un prejudiciu adus nu numai bătrânului în cauză, ci întregii colectivităţi în care trăim şi în care nu au ce căuta injuriile şi lipsa de respect. Pentru acest motiv, cer pedepsirea pârâtului cu toată asprimea!  
 
ACUZAREA: -Stimat auditoriu, doresc să aduc în discuţie încă un fapt în sprijinul acuzaţiei formulate de martorul anterior. Mă refer la comportarea pârâtului faţă de moş Chiorpec ciubotarul, la care se ducea una-două şi-l tot “sucălea” să-i dea curele pentru bici,de nu mai scăpa bietul om până nu-i trăgea “un pui de răbuială ca aceea”. Deşi vinovat, Nică alerga la mama sa strigând în gura mare: “-Uite mamă, chiorpecul dracului, ce mi-a făcut!” Consider că asemenea cuvinte nu fac cinste aceluia care le foloseşte şi aruncă o lumină proastă asupra părinţilor care l-au crescut. De aceea, sunt întru-totul de accord că pârâtul merită o pedeapsă cât mai aspră!  APĂRAREA: -Onorată Instanţă, nu putem nega faptul că pârâtul a vorbit urât, făcându-se vinovat de obrăznicie, dar consider că nici bătrânul care i-a luat pupăza n-a procedat corect când s-a făcut că o cântăreşte şi i-a dat drumul pe neaşteptate, fără nici o explicaţie. Numai frica de mătuşa Mărioara îl făcuse să vândă pupăza. Cu mintea lui de copil, a crezut că scapă în felul acesta de pupatul pupezei şi că va putea dormi şi el mai mult. Cât despre moş Chiorpec, consider că el putea avea mai multă înţelegere faţă de un copil pe care părinţii nu-l prea răsfăţau cumpărându-i jucării.În sprijinul lui, cerem circumstanţe atenuante!  
 
ACUZAREA: -Domnule Preşedinte, îl acuz pe pârâtul Nică al lui Ştefan a Petrei pentru hoţie şi minciună. El nu a furat numai pupăza, ci şi cireşe de la mătuşa Mărioara, deşi ar fi putut să ceară. Dar nu numaiatât, el a minţit încâ o dată. Vă aduceţi aminte că el a întrebat-o pe mătuşa Mărioara dacă vărul Ion este acasă, pentru a merge la scăldat? Iar în gândul lui spunea: “Ştii că am nimerit-o? Bine că nu-i acasă, şi de n-ar veni şi mai bine ar fi.” Deoarece minciuna şi hoţia sunt fapte ruşinoase, care trebuie să dispară din viaţa noastră, cer o pedeapsă cât mai aspră pentru pârât.  ACUZAREA: -Onorată Instanţă, acuz pe pârâtul Nică al lui Ştefan a Petrei pentru pagubele făcute, din lăcomie, mătuşii Mărioara. Îmi întemeiez acuzaţia pe faptul că el a rupt cireşe şi coapte şi crude, fără alegere, iar apoi a stricat toată cânepa bietei femei. Prin fapta sa, el a adus ruşine şi supărare părinţilor săi. Cer pedepsirea lui cu toată asprimea!   
 
ACUZAREA: -Onorată asistenţă, la cele arătate de antevorbitorii mei, aş vrea să mai adaug un fapt care dovedeşte că lăcomia, furtişagul şi minciuna îl caracterizează din plin pe acuzat. Mă refer la smântânitul oalelor despre care, probabil că aţi aflat ceva. De câte ori  punea mama sa laptele la prins, Nică începea “a linchi grosciorul de pe deasupra oalelor” şi  apoi venea cu idea  “c-au luat strigoaiele mana de la vaci”. Faţă de o asemenea minciună, mi se pare prea blândă mustrarea mamei sale şi de aceea mă alătur martorilor anteriori şi cer o pedeapsă pe potriva faptelor sale.  
 
APĂRAREA: -Domnule Preşedinte, e adevărat că Nică a minţit-o pe mătuşa Mărioara, a furat cireşe, a furat pupăza şi a distrus cânepa. Dar fiind copil şi neavând în grădină pomi fructiferi, a poftit la cireşe. Nu i-a cerut mătuşii sale pentru că aceasta era zgârcită. Ea ar fi trebuit să fie mai blândă şi mai înţelegătoare cu el, având în vedere că era copil şi că dorea să mănânce fructe. De rea ce era, l-a ameninţat cu o prăjină şi l-a forţat să-şi dea drumul în cânepă, tăvălind-o. Eu consider că nu Nică este vinovatul principal de paguba produsă, ci înseşi mătuşa Mărioara, pe care zgârcenia a împins-o să-l fugărească. În privinţa oalelor smântânite, consider că termenul “furtişag” este cu totul nepotrivit. Smântâna este foarte necesară în alimentaţia copiilor. Nică se servea singur, dar nu lua de la străini. Gestul lui nu poate fi considerat un furt. Pentru toate acestea, cer circumstanţe atenuante.  
 
ACUZAREA: -Onorată Instanţă, îl acuz pe Nică al lui Ştefan a Petrei pentru pagubele aduse gazdei sale din Broşteni. Faptul s-a petrecut într-o zi când nu era nimeni acasă, Irinuca fiind dusă în sat, iar bărbatul şi fata, în pădure “la făcut ferestea.” Nică şi tovarăşul său de învăţătură s-au suit pe munte, la deal de casa Irinucăi şi nu au găsit alt fel de a se juca, decât să urnească o stâncă de la locul ei. Pârâtul, însuşi, recunoaşte că “gardul şi casa femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în bucăţi, nu-i lucru de şagă” mai ales că aceasta era toată averea bietei femei. Cei doi făptaşi se fac vinovaţi şi de laşitate, căci după această ispravă, ei fug cu pluta la Borca, unde aveau o rudă. Având în vedere gravitatea faptei comise şi consecinţele ei dezastruase, cer o pedeapsă exemplară pentru pârât.  
 
APĂRAREA: -Onorată Instanţă, Onorat Public, am ascultat depoziţiile martorilor chemaţi în instanţă pentru a face lumină în complicatul caz al lui Nică al lui Ştefan a Petrei. Martorii acuzării au prezentat probe şi documente în faţa cărora apărarea a rămas neputincioasă. Ultima acuzaţie este destul de gravă. În ciuda acestor fapte incriminatorii să nu uităm, totuşi, că pârâtul este un copil. El este un copil bun pentru că îşi iubeşte părinţii, fraţii şi surorile, îl iubeşte pe bădiţa Vasile, iubeşte satul natal, iubeşte oamenii în mijlocul cărora s-a născut şi a trăit. Este harnic şi zburdalnic în acelşi timp. Poate fi condamnat un asemenea copil? Nu, Onorată Instanţă! De aceea, nu cer doar circumstanţe atenuante ci scoaterea lui de sub acuzaţie.  
 
PREŞEDINTELE: -Onorată Asistenţă, am ascultat tot ce s-a spus despre pârâtul Nică al lui Ştefan a Petrei. Am constatat că a făcut multe greşeli: a minţit, a furat, a vorbit urât oamenilor în vârstâ, a supărat-o pe mama lui. Pârâtul însuşi recunoaşte că are multe defecte. Dar să nu uităm că are şi multe calităţi. Când era luat cu binişorul avea multă tragere de inimă spre învăţătură şi treabă în gospodărie. Aşa cum prezenta un martor, îşi iubea familia, satul cu oamenii săi, frumuseţile satului şi împrejurimile acestuia. De altfel, Nică este copilul de oricând şi de oriunde, cu calităţi şi defecte. Nică sunt eu, eşti tu, suntem noi toţi. Iar dacă astăzi rostim o condamnare, ea nu este împotriva lui Nică, ci împotriva unor greşeli pe care mulţi dintre noi le săvârşesc. Înalta Instanţă Judecătorească întrunită astăzi….(data)…., în urma dezbaterilor la care aţi asistat,  

 

HOTĂRĂŞTE:

 

1. Condamnarea la dispariţia totală a unor trăsături negative ca: hoţia, necinstea, lenea, obrăznicia, minciuna, vicleşugul, laşitatea.

                2. Condamnarea la dispreţ din partea tuturor colegilor a acelora care vor săvârşi abateri, făcându-se vinovaţi de încălcarea normelor etice ale vieţii în societate.  

Sentinţa fiind definitivă, declarăm închis dosarul pârâtului Nică al lui Ştefan a Petrei. În încheiere, mulţumim tuturor acelora care, prin depoziţiile făcute, ne-au ajutat să lămurim acest caz şi să rostim o sentinţă dreaptă. 

Precizare: pot fi adăugate sau înlocuite replici, completate cele prezentate sau elaborate altele, în funcţie de clasă, numărul de elevi, personalitatea grupului de elevi,  receptivitatea elevilor la mesajul civic al unor activităţi.  
Cuvinte populare:

rssfeed Trimite unui prieten!
Email Favoriten Twitter Facebook Myspace Digg Technorati blogger google reddit YahooWebSzenario


Poate te intereseaza si articolele urmatoare



( 40 Voturi )

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Login

Concurs articole

Ajutati-ne sa-l salvam pe cevi.

Formular cerere Reprograph

Proiect National

Simpozioane educationale
Asociatia culturala maine

Proiecte speciale

Evaluare Nationala Autor