Pagini Scolare

Locul si rolul autoevaluarii in actul didactic

Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=274"><span class="small">CHIPER RODICA</span></a> Sâmbătă, 12 Septembrie 2009 09:33

Cadrul didactic-didactica disciplinelor - Metode, procedee educationale si noi tehnologii

Cerinţa obiectivă de a conferi activităţi de instruire şi educare o eficienţă sportiva face necesară intensificarea eforturilor pentru a asigura procesului de învăţământ un caracter cât mai  raţional şi riguros prin determinarea precisă a obiectivelor instruirii,stabilirea strategiilor de predare-învăţare în raport cu obiectivele vizate şi cu conţinuturile diferite,cât şi perfecţionarea acţiunilor de evaluare a rezultatelor şi a proceselor desfăşurate. Preocupările insistente privind procesele evaluative sunt stimulate de recunoaşterea faptului că evaluarea este o componentă esenţială a activităţii de învăţământ, în general, şi a procesului didactic, în special.

Ea este punctul final într-o succesiune de evenimente care cuprind următorii paşi: stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentului dezirabil al elevilor, proiectarea  şi executarea programului. Problematica evaluării face parte din ansamblul teoriei educaţiei, iar teoria evaluării, ca sistem de concepţii, principii si tehnici referitoare la măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare şi procesului, didactic este o componentă a tehnologiei didactice. Actul evaluării reprezintă un proces continuu, formal sau informal  de apreciere a calităţii, a importantei sau a utilităţii acţiunii de predare-învăţare, proces desfăşurat din nevoie cotidiană de selecţie, comparare sau ameliorare a acesteia.Metodele de evaluare utilizate în prezent de cadrele didactice sunt bine cunoscute. Experienţa didactică a favorizat unor metode alternative de evaluare prin care se măsoară rezultatele în strânsa legătură cu instruirea şi pe o perioada mai îndelungata de timp insistându-se asupra competenţelor, aptitudinilor, intereselor. Preocupările prezente din domeniu didacticii se axează tocmai pe clarificarea şi utilizarea cu succes şi obiectivitate a tuturor metodelor prin care se poate realiza o evaluare corecta. În învăţământul modern elevul trebuie să coopereze cu profesorul, să-l considere un prieten , „mai mare, mai bun şi mai deştept”, să aibă deschidere faţă de acesta în situaţiile când nu se descurcă singur.

Elevul trebuie să descopere în mentorul său reale calităţi profesionale şi umane, ca apoi să  se apropie afectiv şi să-l accepte în mod deliberat. În aceste condiţii şi actul evaluării are randament maxim şi este acceptat de ambele părţi.Autoevaluarea face parte din metodele alternative de evaluare şi se realizează cu succes numai atunci când elevii au fost evaluaţi corect şi obiectiv de cadrul didactic, pe baza obiectivelor prevăzute  de programă. Autoevaluarea are drept scop să-i ajute pe elevi să-şi dezvolte capacităţile de autocunoaştere şi de autoevaluare,să compare nivelul la care au ajuns cu nivelul cerut de obiectivele învăţării şi de standardele educaţionale, să-şi dezvolte un program de învăţare, să-şi  autoevalueze şi să-şi valorizeze atitudini şi comportamente.Autoevaluarea se poate practica cu succes acolo unde i s-au creat bazele,şi numai cu acei elevi bine formaţi în prealabil prin evaluări bine fundamentate ştiinţific. Deşi  pare paradoxal, autoevaluările se practică mai uşor la nivelul gimnazial, deoarece există un procent mai mare de sinceritate in rândul elevilor.

Erorilor pot apărea aici nu din subiectivism, ci din necunoaşterea în totalitatea a criteriilor de performanţă pe care ei trebuie să le atingă. Se întâmplă şi cazuri când elevii se subapreciază tocmai din exces de zel. Legat de aceste aspecte este imperios necesar ca elevi să cunoască bine obiectivele cadru şi de referinţă, criteriile după care ei sunt evaluate la fiecare obiect în parte, pentru ca ulterior activităţile de autoevaluare să se realizeze corect. Cunoaşterea descriptorilor  de performanţă conform cărora elevii sunt evaluate trebuie să constituie  o obligaţie a cadrului didactic şi un drept al elevilor, deoarece sintagma nu pot stăpânii decât ceea ce cunoşti îşi menţine valabilitatea.

Acolo unde au apărut factori perturbatori la evaluare există riscul apariţiei lor şi la autoevaluărilor elevilor, deoarece ei au fost influenţaţi de modelul cadrului didactic. Elevii se pot autoevalua în orice moment la orice disciplină, cu condiţia de a compara nivelul obiectivelor urmărite. Autoevaluarea se poate realiza individual, reciproc si pe grupe. Autoevaluarea  individuală se poate  realiza atât la temele de acasă, cât si la verificările scrise si practice.Autoevaluarea presupune focalizarea atenţiei asupra propriilor prestaţii,  execuţii, bune sau rele, reuşite sau nereuşite Prin autoevaluare obiectivă, formată în timp, elevul este conştient de capacitatea sa, de disponibilităţile sale psihice sau fizice. Elevii se compară unii cu alţii în privinţa volumului exersării, rapidităţii, fluenţei şi preciziei, posibilităţilor combinatorii. Autoaprecierea înseamnă, între altele, şi autocontrol.                                          

ÎNV. CHIPER RODICA   ŞC. CU CLS.I-VIII NR.1 MĂCIN             

Trimite unui prieten!