Banner pagini scolare
ACASA > Matematica si stiinte > Matematica probleme aritmetica algebra geometrie > MATEMATICA - MIJLOACE DIDACTICE FOLOSITE ÎN PREDAREA FIGURILOR GEOMETRICE

MATEMATICA - MIJLOACE DIDACTICE FOLOSITE ÎN PREDAREA FIGURILOR GEOMETRICE

PDFImprimareEmail Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=217"><span class="small">BROSCARU IRINA</span></a> Duminică, 09 August 2009 01:27

Aria curriculara Matematica si Stiinte - Matematica probleme aritmetica algebra geometrie

.

DISCIPLINA: MATEMATICA SI DIDACTICA MATEMATICII

 

TEMA:       MIJLOACE DIDACTICE FOLOSITE ÎN PREDAREA  FIGURILOR GEOMETRICE

INTOCMIT :  INSTITUTOR:   BROSCARU IRINA

 

Matematica este o disciplina de invatamant care dispune de bogate valenţe formative. Specificul activităţii matematice constă în faptul că ea reprezintă o tensiune, o încordare, o mobilizare a spiritului care înseamnă antrenarea intelectului, a gândirii pe prim plan. „Intrarea în cetatea cunoaşterii se face pe podul matematicii”.

Un învăţământ matematic bine conceput oferă atât o cunoaştere activă a noţiunilor de bază ale matematicii necesare dezvoltării altor concepte matematice, cât şi practica aplicării ei în activitatea ulterioară în şcoală dar şi în viaţa cotidiană. Studierea matematicii in gradinita are o importanţă deosebită prin obiectivele specifice urmărite:

■    Formarea unei gândiri matematice exprimată atât printr-un vocabular matematic adecvat cât şi printr-un sistem de algoritmi de calcul şi de judecată.

■    Determinarea unor comportamente practice orientate spre folosirea activă a  noţiunilor şi cunoştinţelor acumulate în practica uzuală.

■    Depistarea elementelor de afirmare a creativităţii în mânuirea aparatului matematic

(noţiuni, reguli, propoziţii, etc. ).

Din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, învăţarea matematicii exersează judecata, îl ajută pe prescolar să distingă adevărul ştiinţific de neadevar,să-l demonstreze; antrenează organizarea logică a gândirii, ordonarea ideilor, recunoaşterea ipotezelor şi consecinţelor, îl învaţă pe copil să distingă diversele aspecte ale unei situaţii, să degajeze esenţialul de neesenţial, formează capacităţile atenţiei, antrenează memoria logică, exersează analiza şi sinteza, favorizează dezvoltarea imaginaţiei creatoare, îl ajută să-şi formeze simţ critic constructiv, îi formează spiritul ştiinţific exprimat prin obiectivitate, precizie, gustul cercetării.

Sub aspect estetic trezeşte gustul faţă de frumuseţea matematicii exprimată prin relaţii, formule, figuri, demonstraţii, cultivă unele calităţi ale exprimării gândirii, cum ar fi claritatea, ordinea, conciziunea, eleganţa îl face pe prescolar capabil să recunoască şi să aprecieze legătura formală a creaţiei artistice relevată în echilibrul arhitectural, compoziţia artelor plastice, ritmuri şi structuri muzicale, îl face sensibil faţă de frumuseţea naturii şi tehnicii.

Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate şi echitate, creează nevoia de rigoare, discernământ şi probarea ipotezelor, creează nevoia de a cunoaşte, a înţelege, formează deprinderi de cercetare şi investigaţie, stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unor atitudini nemotivate şi întâmplătoare.

„A găsi soluţia unei probleme este o performanţă specifică inteligenţei, iar inteligenţa este apanajul specific speciei umane”, completează J.James. Se poate spune că, dintre toate îndeletnicirile omeneşti, cea de rezolvare a problemelor este cea mai caracteristică. Orice problemǎ implicǎ în rezolvarea ei o activitate de descoperire. Facand apel la o serie de mijloace si metode didactice, se poate spune ca, educatorul nu-i „învaţă” matematică pe cei mici, ci îi provoacă prin problemele propuse spre rezolvare, să gândească matematic, punându-i frecvent în situaţia de a „matematiza” aspecte reale din viaţă. Astfel, putem afirma ca mijloacele de invatamant sunt instrumente de lucru indispensabile in transmiterea informatiei ca activitate de predare, asimilare de cunostinte, formare de deprinderi, evaluare. Asistam acum la o perfectionare si diversificare a mijloacelor de invatamant; ele se realizeaza pe grade si tipuri de scoli, gradinite, discipline de invatamant, teme, lectii sau activitati. Mijloacele de invatamant ajuta la diversificarea activitatilor, a strategiilor didactice, la cresterea eficientei invatamantului. Ele stimuleaza participarea constienta, activa, creatoare a copiilor, ofera modalitati eficiente de intelegere si asimilare a cunostintelor, constituie un suport material al gandirii, capabil sa le declanseze fortele intelectuale si afective; sporesc posibilitatile de investigare ale educatoarei si ale copiilor. O activitate nu poate fi performanta doar prin utilizarea unor mijloace moderne daca nu intervin schimbari in conceptia metodologica a celui care le foloseste. Un mijloc de invatamant nu poate avea valoare universala, nu reprezinta un miracol si nici nu poate inlocui dascalul. Nu atat prezenta sau valoarea intrinseca a mijloacelor de invatamant contribuie la cresterea eficientei activitatii, cat mai ales abilitatea cu care sunt integrate in contextul tehnologiei didactice, masura in care educatorul reuseste sa valorifice valentele lor pedagogice.  Cu cat metodologia de folosire a mijloacelor de invatamant va fi animata de spiritul didacticii moderne, care pune accent pe copil ca subiect al propriei dezvoltari, cu atat acestea vor fi mai eficiente in procesul educativ.  Perceperea prin mai multe simturi, care asigura cunoasterea completa a obiectelor si fenomenelor, a fost denumita de J.A.Comenius: „regula de aur” a cunoasterii. Numerosi pedagogi au demonstrat necesitatea asigurarii contactului copiilor cu realitatea concreta si imbinarea cunoasterii senzoriale cu cea rationala.  Aparitia mijloacelor de invatamant audio-vizuale a constituit o treapta superioara in dezvoltarea resurselor materiale ale activitatilor. Ele mijlocesc perceperea realitatii inaccesibile copiilor precum si a obiectelor prea mici sau prea mari.   Cercetarile experimentale au stabilit cantitatea de informatii pe care o poate primi  omul prin diferiti analizatori: verbal 1 %, tactil 1,5 %, olfactiv 3,5 %, auditiv 11 %, vizual 83 %. Familiarizarea cu obiectele naturale sau elaborate si aptitudinea de a le folosi, influenteaza invatarea. Resursele materiale folosite in actul didactic circula sub diferite denumiri: material intuitiv, material didactic, mijloc de invatamant.Nu vorbim de inlocuirea unui termen cu altul ci de diferentieri ale continutului. Astfel:      materialul intuitiv reprezinta materialul care reda in forma sa naturala realitatea inconjuratoare (plante, animale, aparate etc.); poate fi adus in clasa sau poate fi "cunoscut" in cadrul unor vizite, excursii;     materialul didactic include atat materialul intuitiv cat si pe cel realizat intentionat pentru a mijloci observarea realitatii greu accesibile sau inaccesibile (instalatii, mijloace audio-vizuale). Acesta poate reproduce sau reconstitui obiectele si fenomenele reale avand functie demonstrativa;     mijloacele de invatamant reprezinta resursele materiale ale procesului de invatamant care faciliteaza comunicarea, intelegerea, formarea notiunilor, deprinderilor sau abilitatilor, fixarea, evaluarea si aplicarea cunostintelor in practica. Ele influenteaza si faciliteaza individualizarea invatarii. Oferind informatii bogate, bine selectate si prelucrate reusesc sa stimuleze interesul pentru cunoasterea profunda a realitatii.

MIJLOACE DE INVATAMANT

MATERIAL DIDACTIC

MATERIAL INTUITIV

Incercand o clasificare a mijloacelor de invatamant dupa criterii pedagogice (dupa rolul dominant pe care il au in activitate) putem semnala: Mijloace de invatamant pentru comunicarea/transmiterea de informatii audio-vizuale: casetofon, calculator,retroproiector,diaproiector, magnetofon, filme     didactice, cd-uri, dvd-uri, diapozitive, diafilme, discuri, etc); materiale grafice: tablouri, planse, atlase, albume, portrete etc.; Mijloace de invatamant pentru investigatie, exersare si formare a deprinderilor de lucru - ajuta la invatarea prin descoperire, la exersarea deprinderilor practice (ex.: microscop, jocuri didactice, aparate pentru educatie fizica, instrumente muzicale etc.); Mijloace de invatamant pentru rationalizarea timpului activitatii (ex.:sabloane, stampile didactice, harti de contur, xerox, calculator etc.); Mijloace de invatamant pentru evaluarea rezultatelor (teste, fise, matrici etc.) Modele: mulaje, globuri; Naturalizari - animale impaiate, mase plastice, colectii de roci, seminte, plante, insecte etc.;

Mijloacele de invatamant indisolubil legate de metodele didactice sunt cu atat mai eficiente cu cat inglobeaza o valoare cognitiva si formativa mai mare, care sa contribuie la realizarea obiectivelor pedagogice propuse.

Fiecare mijloc de invatamant in parte, poseda anumite virtuti, dar poate fi eficient numai atunci cand este folosit corect in ansamblul strategiei didactice.           Functia de comunicare/informare consta in insusirea mijloacelor de invatamant de a comunica informatii despre obiectele si fenomenele studiate. Mijloacele audio­vizuale pot reproduce si transmite intr-o anumita unitate de timp 0 cantitate sporita de informatie comparativ cu alte mijloace de invatamant. Folosite rational, condenseaza simtitor expunerea, o fac mai atragatoare, dinamica si interesanta.

Mijloacele de invatamant au functie ilustrativ-demonstrativa: pot prezenta experimente, operatii de lucru, modele de comportare. Demonstrarea cu ajutorul materialului natural contribuie la formarea unor reprezentari si notiuni clare, precise. Acestea contribuie la rationalizarea eforturilor copiilor potrivit dezvoltarii somatice si psihice, le asigura ritmuri de invatare in raport cu particularitatile psihoindividuale, datorita functiei ergonomice pe care o au. Din punct de vedere instructiv, obiectul matematica in cadrul invatamantului prescolar urmareste inarmarea prescolarilor cu un bagaj de cunostinte clare si precise despre formele obiectivelor lumii reale, marimea si proprietatile acestora, formarea si dezvoltarea la prescolari a reprezentarilor spatiale, a deprinderilor de a aplica practice cunostintele de matematica in efectuarea masuratorilor, stabilirea unor marimi sau distante.

Caracteristic pentru invatamantul preprimar este faptul ca prin predarea matematicii se urmareste indeosebi ca prescolarii sa-si formeze imagini clare si bine conturate asupra figurilor geometrice si completarea acestor imagini cu notiuni elementare o baza pentru dezvoltarea rationamentului. Prin activitatile matematice copilul este pus in situatia de a deveni constient de propria gandire, de a sti ,,ce face” si ,,pentru ce face”,de a se exprima intr-un limbaj corect si precis. Astfel, inainte de a cunoaste numerele naturale, copilul trebuie sa stabileasca contacte nemijlocite cu multimile de obiecte, sa le descopere proprietatile caracteristice, sa stabileasca relatii intre ele si sa efectueze diverse operatii din care sa rezulte noi multimi cu noi proprietati.

Orice actiune obiectuala trebuie sa fie insotita de explicatii verbale asupra modului de parcurgere a etapelor pana la rezultat, acestea avand rol de fixare. Orice noua achizitie trebuie sa se bazeze pe reactualizarea cunostintelor. Activitatile matematice au un rol deosebit în dezvoltarea intelectuală a copilului, în dezvoltarea gândirii logice, adică a unei gândiri consecvente, clare şi precise.

Sintetizand intr-o viziune pedagogica obiectivele prevazute in programa in vigoare pentru predarea si invatarea elementelor de matematica in ciclul preprimar, se poate afirma ca acestea au in vedere asigurarea pregatirii scolilor in urmatoarele planuri:

a)  dobandirea de cunostinte stiintifice corelate cu cele cunoscute de prescolari;

b)  dezvoltarea capacitatii de a aplica cunostintele de matematica;

c) dezvoltarea rationamentului matematic si a motivatiei specifice acestuia.

Prin natura si caracterul lor, cunostintele de matematica impun un tip de invatare initiala dominant intuitive.Aceasta nu inseamna ca prescolarii trebuie sa ramana numai la nivelul unor imagini vizuale, ci, treptat, vor fi condusi sa realizeze operatii de abstractizare si generalizare necesare intelegerii proprietatilor si relatiilor existente si specifice figurilor studiate.

La matematică, mai mult decât la orice altă disciplină, se formează nivele de gândire şi ritmuri de lucru foarte variate, uneori chiar specifice fiecărui individ. Folosirea modului de învăţământ individual şi mai ales a muncii diferenţiate, alături de activitatea frontală, oferă posibilitatea de a obţine cele mai bune rezultate în munca didactică: deprinderi temeinice de muncă intelectuală, cunoştinţe asimilate precis şi capacitatea e a le aplica în practică, dezvoltarea corespunzătoare a proceselor psihice. Utilizarea fişelor este un procedeu care permite fiecărui copil să execute o muncă personală mai bine adaptată posibilităţilor sale intelectuale. Fişele pot fi aplicate cu condiţia să cuprindă sarcini care să nu depăşească nivelul de înţelegere a copiilor, particularităţilor lor psihice şi cerinţele programei şcolare, care trebuie  concepute, structurate, integrate, corectate şi valorificate în lecţie.

Fişele matematice pot fi folosite în etapa reactualizării cunoştinţelor însuşite anterior, în pregătirea copiilor pentru asimilarea cunoştinţelor noi, în fixarea şi evaluarea lor. Fişele de lucru pot fi concepute în aşa fel încât să aibă o formă atractivă (culoare, desene) iar gradarea lor nuanţată a dificultăţilor pot transforma fişele de exerciţii într-o activitate plăcută copiilor. Fişele sunt, de regula, rezolvate cu multă plăcere şi chiar sunt aşteptate  cu multă nerăbdare, astfel matematica pentru copiii preşcolari poate deveni o activitate plăcută şi interesantă. S-a constatat că activităţile matematice diferenţiate oferă cadrul adecvat pentru folosirea creativităţii oricărui cadru didactic, în condiţiile realizării cerinţelor programei şi asigură totodată formarea aptitudinilor de şcolarizare a copiilor. Fişa matematică în cadrul tuturor tipurilor de activităţi matematice are două scopuri importante: copiii să înceapă să înveţe corect noţiunile de matematică modernă, şi să permită fiecăruia dintre ei să capete experienţă proprie în ceea ce realizează.

Lucrând cu fişele, copiii, în felul lor se joacă cu desenele, cu figurile geometrice, deci jucîndu-se, ei observă, sesizează, descoperă relaţiile din interiorul noţiunilor şi dintre acestea, compară, clasifică, gîndesc.

In cadrul activitatlor matematice găsim un bun prilej pentru a forma la copii deprinderi folositoare: punctualitate, exactitate, autoverificare, justificare şi motivare. O metoda foarte eficienta este cea a invatarii prin joc. Încorporat în activitatea matematica, jocul imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie, de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei, a plictiselii, a oboselii. Jocul fortifică energiile intelectuale şi fizice ale preşcolarilor, generând o motivaţie secundară, dar stimulatoare. Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care se consolidează, precizează, sau chiar verifică unele cunoştinţe ale copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe, pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale acestora. Eficienţa jocului didactic depinde, de cele mai multe ori, de felul în care se asigura o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care se foloseaste cuvântul ca mijloc de îndrumare a copiilor prin întrebări, indicaţii, aprecieri. Scopul jocului este acela de a-l inarma pe copil cu o gandire  logica, supla, polivaneta care sa-i permita sa se orinteze in probleme realitatii inconjuratoare, sa exprime judecatii si rationamente variate intr-un limbaj simplu.

Strategia didactică reprezintă un mod de abordare şi rezolvare a unei sarcini de învăţare, rezolvare care presupune alegerea anumitor metode şi mijloace, combinarea şi organizarea acestora în scopul atingerii unor rezultate maxime. Elaborarea unei strategii didactice eficiente este in functie de concepţia pedagogică a epocii şi cea personală a educatoarei. O concepţie modernă este centrată pe utilizarea unor metode active, participative însoţite de materiale didactice şi mijloace care vin în sprijinul acestui activism.

Utilizarea mijloacelor de învăţământ, în activităţile frontale, activităţi desfăşurate cu întreaga grupă de copii, se aleg in functie de vârsta copiilor şi particularităţile lor individuale, sunt adecvate conţinutului şi situaţilor de învăţare si respecta cerinţele de ordin estetic şi igienic. Copiii recepţionează mesajele transmise cu ajutorul lor şi operează apoi cu ele în funcţiei de scopul urmărit. Mijlocul de învăţământ utilizat când se lucrează cu întreaga grupă este ales în funcţie de categoria de activitate şi în concordanţă cu obiectivul preconizat. In cadrul activităţilor cu conţinut matematic este absolut necesară utilizarea mijloacelor de învăţământ datorită nivelului gândirii logice la care se află copilul. Ca mijloace didactice se pot folosi materiale didactice distributive în învăţarea număratului, în stabilirea corespondenţei a două mulţimi, în rezolvarea problemelor, în descompunerea numerelor, în compunerea lor, în efectuarea măsurătorilor si diferite forme geometrice pentru insusirea formelor elementare (cerc, patrat, triunghi, dreptunghi). Numai mânuind materialul didactic copilul va înţelege mai uşor noţiunile matematice atât de abstracte, va reuşi să la însuşească şi să opereze cu ele. Se mai pot folosi, de altfel, si o serie de planşe, desene si ilustraţii, machete, trusa LOGI, figuri geometrice magnetice, proiectii, diverse obiecte din mediul inconjurator de forme si marimi diferite care pot fi explorate si „studiate” de catre prescolar indeaproape si in detaliu. Invatarea formelor obiectelor este primul pas catre studiul geometriei. Acum incep sa se sedimenteze anumite cunsotinte de baza ce vor sta la temelia studiului din scoala.

Daca adultul considera figurile geometrice simple si usor de recunoscut in mediu, copilul le gaseste dificile, in mediul ambiental neexistand figure geometrice propriu-zise. Rolul educatoarei este sa asocieze figurile geometrice cu obiecte cunoscute  copiilor (exemplu: disc = roata, ban, soare; patrat = batista, servetel; triunghi = coif, acoperis) sa execute desene decorative prin alternarea lor, sa le modeleze sau sa le realizeze prin indoirea sarmei. Poezii sunt o varianta distractiva si la indemana de a consolida figurile geometrice din imbinarea carora se pot realiza diferite imagini indragite de copii.               RANDUNICACiocul din triunghiuri mici

Capul dintr-un cerc si ghici,Cu un mic oval ce fac?

Corpul imbracat in frac.

Coada ei parka de peste,

Din triunghiuri se-mpleteste Si-i fac doua cercuri mici, Cuiburi pentru randunici.

PITICUL Dintr-un cerc mai mic

Fac capul unui pitic.Din triunghi ii fac coif, Si il decorez frumos.

Fac un dreptunghi mai mare,

Gata corpul, ca oricare.

Brate si picioare doua, Din dreptunghiuri, cate doua. Doua cerculete, maini,

Din triunghiuri papucei, Sa poata alerga cu ei.

CASA Un patrat am sa asez

Pe un colt de masa.Pun deasupra un triunghi, Si-am facut o casa.

Necesitatea cunoasterii complexe a realitatii inconjuratoare, cresterea volumului de informatii, complexitatea crescuta a mediilor de invatare de astazi, determina necesitatea utilizarii metodelor si mijloacelor moderne in procesul de invatamant.

Asadar, in procesul educational, mai exact in cadrul activitatii matematice din gradinita este recomandabila asocierea mai multor mijloace de invatamant, integrarea tehnologiilor digitale in actul didactic, pentru ca din imbinarea virtutilor acestora, sa se ajunga la eficientizarea activitatilor instructiv-educative, la reducerea limitelor fiecarui mijloc de invatamant.

O TENSIUNE

O ARDEREO INCORDARE       A   SPIRITU      LUI

Fig.1.Matematica-o activitate profundǎ ca şi poezia

,,Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi, astfel încât, mai târziu, să lumineze cu propria-i lumină”.  (Plutarh)

 

BIBLIOGRAFIE:

[1]   Dinuta N., Metodica activitatilor matematice in gradinita, Ed.Universitatii Pitesti, 2007

[2]   Cârjan,F.,Didactica matematicii, Editura Paralela 45, Piteşti, 2002.

[3]   Paduraru V., Activitatile matematice in invatamantul prescolar, Ed.Polirom, Iasi, 1999


rssfeed Trimite unui prieten!
Email Favoriten Twitter Facebook Myspace Digg Technorati blogger google reddit YahooWebSzenario


Poate te intereseaza si articolele urmatoare



( 78 Voturi )

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Concurs articole

Ajutati-ne sa-l salvam pe cevi.

Formular cerere Reprograph

Proiect National

Asociatia culturala maine

Proiecte speciale

Evaluare Nationala Autor