Pagini Scolare

Stimularea creativitatii in cadrul orelor de istorie

Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=133"><span class="small">Hobjila Daniela Ramona</span></a> Miercuri, 03 Iunie 2009 22:21

Aria curriculara Om si Societate - Istorie - proiecte, lectii, metode interactive

Deşi cultivarea creativităţii a devenit în ultima perioadă o cerinţă importantă a şcolii contemporane româneşti, există încă numeroase obstacole în îndeplinirea acestei necesităţi iar pentru depăşirea acestora este necesar concursul tuturor celor implicaţi în procesul educaţional.

Sistemul de învăţământ actual oferă condiţii identice, medii, pentru toţi elevii dintr-o clasă, fapt care îi dezavantajează pe toţi: elevii slabi rămân în urmă şi înregistrează eşecuri şcolare, elevii buni se plictisesc la oră iar elevii creativi nu primesc suficiente sarcini în acest sens. Cei mai mulţi dintre profesori apelează în continuare tot la metodele clasice, tradiţionale, în detrimentul celor moderne, activ-participative şi mai consideră şi azi că elevul bun este cel apt să reproducă întocmai din manual sau din caietul de notiţe. Pe de altă parte, programele şcolare încărcate pun beţe în roate acelor profesori care ar dori să aplice demersuri creative în activitatea de predare-învăţare-evaluare.

Există numeroase metode care pot fi utilizate în cadrul orelor în scopul stimulării creativităţii la elevi, precum brainstorming-ul, sinectica, metoda 6-3-5, metoda Philips 6-6, discuţia Panel, explozia stelară, atelierul de scriere etc. În acelaşi timp, activităţile extradidactice oferă numeroase ocazii pentru cultivarea creativităţii şi imaginaţiei ( cercurile de elevi, excursiile şi vizitele, serbările şcolare, vizionările de filme şi spectacole, concursurile artistice şi sportive, redactarea de reviste pe tematică istorică, colaborarea la ziarul şcolii, realizarea de panouri pentru marcarea momentelor importante din istoria românilor şi istoria universală, organizarea colţului muzeal etc )

Elevii au nevoie să li se ofere din când în când ocazia de a scrie în vederea stimulării creativităţii şi imaginaţiei şi în cadrul altor ore în afara celor de limba şi literatura română sau de limbi moderne, deşi asemenea activităţi nu pot fi realizate decât într-un context favorabil ca spaţiu şi număr de ore. În ciuda acestor dezavantaje care ţin de lipsa timpului în contextul unui număr de ore redus şi a unei programe stufoase, metoda atelierului de scriere prezintă şi numeroase avantaje.

Avantajele atelierului de scriere în cadrul orelor de istorie vizează formarea unor competenţe precum: înţelegerea aprofundată a unui context istoric prin stimularea creativităţii şi imaginaţiei elevilor, exprimarea de opinii utilizând limbajul istoric, construirea de afirmaţii pe baza surselor şi formularea de concluzii relative la sursele istorice, descoperirea în sursele de informare a perspectivelor multiple asupra evenimentelor şi proceselor istorice, exprimarea de opinii despre personaje şi evenimente istorice. Elevii îşi dezvoltă respectul faţă de propriile gânduri şi idei, îşi dezvoltă gândirea critică, ceea ce este important din punctul de vedere al unei societăţi deschise. În acelaşi timp, atelierele de scriere pot reprezenta nu numai un mijloc util de învăţare, dar şi o metodă atractivă şi interesantă care poate stimula curiozitatea elevilor pentru studiul istoriei.

În continuare, voi propune trei activităţi de învăţare bazate pe stimularea creativităţii în cadrul orelor de istorie prin atelierul de scriere. Prima activitate de învăţare poate fi aplicată la clasa a X-a la lecţia „Politica externă a domnilor români în secolele XIV-XVI”. Am propus elevilor de la o clasă cu profil tehnic să îşi imagineze că sunt soldaţi în armata lui Mircea cel Bătrân şi să redacteze o scurtă scrisoare în care să descrie lupta de la Rovine împotriva turcilor conduşi de sultanul Baizid. Am selectat câteva fragmente din compoziţiile elevilor:

„Fiind soldat în armata domnului nostru Mircea cel Bătrân, am participat la lupta de la Rovine. Am învins în cele din urmă, deşi am trecut prin multe primejdii. Armata sultanului Baiazid era foarte numeroasă şi ne înconjura din toate părţile. Săgeţile erau atât de numeroase încât nu se mai putea vedea văzduhul iar râul lângă care s-a dat bătălia devenise roşu din cauza sângelui celor căzuţi pe câmpul de luptă.” ( Ciubotaru Bianca )

„Dragilor, aici pe front este un măcel total. Morţii sunt pretutindeni, călcăm pe cadavre, la fiecare pas te împiedici de câte un cadavru. Sângele celor răpuşi curgea în râul de lângă câmpul de luptă, devenind roşu. Mulţi dintre ai noştri au căzut seceraţi de lăncile duşmanilor noştri. Săgeţile erau aruncate cu rapiditate, formând o mare desime astfel că, la un moment dat am crezut că e eclipsă, tot cerul se întunecase. Simţeam cu se apropie răul, simţeam că moartea e în spatele nostru. După această luptă, turcii au fugit iar voievodul nostru a luat decizia să-i urmărim până la Dunăre pentru a-i împiedica să ne mai prădeze satele noastre. Nu ştiu dacă mă mai întorc acasă. Sper să ne vedem cât mai curând.” ( Baron Ciprian )

„Pot să te anunţ că am obţinut victoria în lupta de Rovine, deşi cu multe eforturi. Au fost numeroşi morţi şi de partea noastră, dar mai ales în rândul turcilor. Cu greu am scăpat teafăr din mulţimea de lănci şi săgeţi venite dinspre duşmani. Văzduhul se înnegrise din cauza lor. Râul din apropiere devenise roşu iar cadavrele pluteau la suprafaţa apei. Turcii s-au speriat de vitejia domnitorului nostru Mircea cel Bătrân şi au început să fugă spre Dunăre. Am plecat şi noi după turci. Aş fi dorit să nu facem acest lucru, dar ordinul e ordin, nu se discută, ci se execută. A fost o luptă teribilă. Recunosc că mi-a fost frică şi am avut mare noroc că am scăpat viu din acest măcel.” ( Bibirig Petronela )

„Am trăit adevărate scene de groază pe câmpul de luptă de la Rovine. Mergând spre câmpul de luptă, mă cuprindeau temerile că ar putea fi un drum fără întoarcere. Lupta s-a dat la un loc mlăştinos şi mulţi oameni, şi de-ai noştri, dar mai ales din rândul turcilor care nu cunoşteau zona, au pierit în nămol. Ne-am speriat foarte tare când am văzut mulţimea de turci care înainta spre noi. Dacă ştiam că erau atât de mulţi, poate n-am mai fi avut curajul să ne avântăm în luptă. În ciuda acestui fapt, ne-am păstrat optimismul şi ne-am încurajat reciproc. Odată intrat în luptă, nu mai puteam da înapoi chiar dacă ne era teamă că s-ar putea să fie ultima luptă la care participăm. În cele din urmă, românii noştri s-au dezlănţuit şi am prins curaj. Am fost rănit foarte grav la picior şi mi s-a dat voie să revin acasă. Aş fi vrut să merg şi eu, alături de fraţii mei, pe urmele turcilor, la Dunăre.” ( Antoche Adi )

„Mă aflu la locul măcelului unde mulţi dintre fraţii noştri români şi-au dat viaţa pentru libertatea ţării. Am participat şi eu la această bătălie crâncenă în care inteligenţa domnului nostru Mircea cel Bătrân a făcut diferenţa. I-am atacat cu viclenie şi ură. Simţeam o mare ură împotriva turcilor. Erau câtă frunză şi iarbă. Noroc că i-am atras într-un loc mlăştinos şi strâmt. Venind spre locul ales de domn pentru susţinerea luptei finale, sirurile de trupe otomane se subţiau în locul strâmt de la Rovine. Steagul semilunei căzuse în mocirla care ne îngreuna cizmele. Am fost o luptă crâncenă, mi-a fost teamă ca n-am să mă mai întorc acasă dar acum mă bucur că am avut şansa să particip la această luptă care cred că va rămâne mereu în mintea şi sufletul poporului nostru”. ( Marian Octavian )

În continuare, voi propune alte două activităţi de învăţare bazate pe metode atelierului de scriere care pot fi aplicate la clasa a X-a, lecţia „Primul Război Mondial ( 1914 – 1918 ).

Prima activitate de învăţare se referă la Gavrilo Princip şi atentatul de la Sarajevo de la 28 iunie 1914. Elevii sunt împărţiţi în patru grupe. Fiecare grupă trebuie să redacteze un articol de ziar în care să prezinte vestea asasinării prinţului Franz Ferdinand şi punctul de vedere asupra studentului sârb Gavrilo Princip din perspectivă sârbă, germană, austro-ungară şi franceză. Pe lângă informaţiile despre primul Război Mondial, elevii au la dispoziţie şi o serie de surse istorice. Fiecare grupă va citi doar sursa istorică care are legătură cu ţara al cărui punct de vedere urmează să-l prezinte. Fiecare grupă citeşte articolul elaborat şi se trag concluziile finale privind faptul că acelaşi eveniment istoric şi acelaşi personaj istoric pot fi privite din mai multe perspective. O discuţie interesantă se poate face pe tema titlului ( elevii pot propune mai multe titluri, argumentând opţiunile ), dar şi a plasării articolului în contextul ziarului.

A doua activitate de învăţare pe care o propun se referă la viaţa soldaţilor în tranşee în timpul primului Război Mondial. Elevii pot fi împărţiţi în trei grupe mai mari sau în şase grupe mai mici; în al doilea caz, avem aceeaşi sarcină pentru două grupe. Pornind de la cunoştinţele acumulate până atunci şi de la o serie de surse istorice şi literare, elevii vor avea de redactat trei texte. Prima grupă va redacta o scrisoare a unui soldat către iubita sa, a doua grupă va întocmi un raport al unui ofiţer către comandantul general al armatei iar a treia grupă va juca rolul unui ziarist şi va redacta un articol. Fiecare grupă va citi textul redactat iar apoi se trag concluziile privind diferenţele de ton dintre cele trei texte.

Consider că atelierul de scriere ajută profesorul de istorie să construiască activităţi de învăţare atractive, interesante, motivante care să contribuie la dezvoltarea abilităţilor pe care pune accent învăţământul secolului al XXI-lea. Deşi necesită un timp destul de mare afectat în timpul orei, atelierul de scriere îi poate ajuta pe elevi să înţeleagă mai bine evenimentele istorice şi dezvoltă o serie de procese cognitive de nivel înalt precum imaginaţia, creativitatea, originalitatea, gândirea critică şi reflexivă şi, în acelaşi timp, stimulează interesul pentru lecturi istorice.

Bibliografie:

Lucia Anucuţa, Partenie Anucuţa, Cunoaşterea şi educarea creativităţii la elevi, Ed. Excelsior Art, 2005

Andrei Cosmovici, Luminiţa Iacob, Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

C-tin Cucoş ( coord. ), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi gradele didactice, Ed. Polirom, Iaşi, 2005

Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple, Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, vol. II, Centrul Educaţia 2000, Bucureşti, 2000.

Trimite unui prieten!