Pagini Scolare

Paşii istoriei prin localitatea Uricani

Scris de Prof. Pârlea Marioara-Şcoala Ge.Nr. 1Uricani-struct.Şc.Nr.2 Uricani-jud.Hunedoara Vineri, 24 Iunie 2011 16:38

Aria curriculara Om si Societate - Istorie - proiecte, lectii, metode interactive

Orasul Uricani, situat pe un picior de plai binecuvântat de Dumnezeu, ocupă un loc important în peisajul Văii Jiului, fiind situat în partea de vest a depresiunii, la o altitudine de 715m.

__________

Teritoriul administrativ al oraşului face parte din salba de localităţi urbane ale Văii Jiului, aflându-se în partea sud-vestică a judeţului Hunedoara, învecinându-se la est cu oraşul Lupeni, la vest cu staţiunea Băile Herculane, la sud cu judeţul Gorj, iar la nord cu comunele Baru şi Pui.
Cadrul natural, de un pitoresc aparte, de care dispune oraşul Uricani, facilitează turiştilor posibilităţi de odihnă, desfătare şi sport, atât vara cât şi iarna.
Prima atestare documentară a localităţii apare în 1818, sub denumirea de Hobiceni-Uricani, nume purtat până la Unirea din 1918. Localitatea îşi trage numele de la satele Hobiţa şi Uric, din Ţara Haţegului, Hobiţa fiind atestată documentar în anul 1411, iar Uricul, în anul 1473. După unirea Ardealului cu Patria mamă, localitatea se va numi Uricani, în componenţa acesteia intrând şi localităţile Valea de Brazi şi Câmpul lui Neag.

Oraşul Uricani ia naştere la sfârşitul secolului XVII ,fiind populat cu băstinaşii din satul Uric, din sudul Ţării Haţegului şi băştinaşii din satele din nordul Olteniei. În anul 1964, acesta este declarat oraş. În acest oraş, turistul poate petrece clipe inedite ,în special la Casa Amicii, un complex turistic de neuitat, mai ales că acolo găsiţi un muzeu cu antichităţi de o valoare inestimabilă. Mulţi turişti din ţară şi străinătate au trecut pragul acestui locaş din inima oraşului Uricani.

Spre Câmpu lui Neag, trecătorul trece prin satul Valea de Brazi. Pe versantul stâng putem observa Vârful Şigleul Mare şi cariera de cuarţ din masivul Vâlcan. În partea dreaptă este pârâul Valea de Brazi ,ce izvorăşte de la poalele Muntelui Tulişa, unde, în primul război mondial s-au dat lupte grele şi ,în cinstea cărora, pe culmea Făgeţel a fost ridicată o cruce comemorativă, fiind vizibilă şi astăzi.

În amonte, pe pârâul Valea de Peşti se află Peştera de Gheaţă. Chiar de la intrare în Câmpu lui Neag ,simţim aerul tare de munte, simţim apropierea faţă de natură, satul aflându-se la 850 m altitudine. O aşezare cu origini străvechi de pe vremea dacilor, atestarea documentară făcându-se abia în sec. XV, aceasta fiind populată cu locuitorii din satele din nordul Olteniei.

La ieşire din localitatea Câmpu lui Neag spre Complexul Turistic Cheile Buţii, ne întâmpină cel mai înalt şi mai impunător masiv muntos ce străjuieşte tot la nord depresiunea Văii Jiului - Masivul Retezat. Acest masiv mai este denumit şi "Regele munţilor" din Carpaţii Româneşti, tainic loc al legendelor, cu uriaşi şi feţi frumoşi, împărăţia ciclopilor şi a cailor înaripaţi. Acest masiv îşi leagă numele de vârful ciuntit al Retezatului, a cărui formă poate fi recunoscută de la mari distanţe. Pe suprafaţa de 800 km² a masivului Retezat, se înalţă peste 60 de vârfuri cu peste 2000m, vârfurile cele mai cunoscute fiind Peleaga 2509 m, Papusa 2507 m, Retezat 2482 m. Acest masiv muntos aparţine superlativelor turistico - geografice renumit prin frumuseţea căldărilor sale glaciare, 82 la număr, cu cel mai mare lac glaciar din ţară, Lacul Bucura cca. 10ha. Pe suprafaţa acestui masiv se află Parcul Naţional Retezat, înfiinţat în 1935, fiind rezervaţie naturală cu o suprafaţă de 10100 ha, în cadrul căreia se află Rezervaţia Ştiinţifică Zlătuia (Gemenele) de 3700 ha. În perimetrul acestui masiv există specii de plante şi animale declarate monumente ale naturii.

Spre zona turistica a Cheilor Buţii, cu multe cabane primitoare, desluşim în partea stângă culmile împădurite ale Vârfului Arcanu ,iar în dreapta, creasta sudică a Retezatului ,cu Vârful Văcarea, Lazăr, Gruniurile şi Custura, parcă împungând orizontul. Trecând peste pârâul Lazărul putem observa ăn fata munţii Piule şi Pleşa, un monolit de calcar cu pereţi şi versanţi abrupţi ce străjuiesc Valea Buţii şi cheile pârâului Buta. Şoseaua ce va uni Valea cu Herculane va fi o nouă poartă de acces spre această zonă numită VALEA JIULUI.

Puțini oameni din Valea Jiului ştiu că există un muzeu, despre oamenii și obiceiurile din zonă, realizat într-o sală de clasă la fosta Şcoala Generală nr.2 din orașul Uricani, de către o familie, soț și soție, ambii profesori, Petre și Violeta Udrea. Pasiunea lor pentru istorie şi pentru obiceiuri străbune i-au făcut să strângă date și obiecte care reflectă trecutul oamenilor din Valea Jiului.
În prezent, oraşul începe să primească o nouă faţă, una modernă, axată ,în special ,spre turism. Pensiunile încep să-şi facă prezenţa, iar odată cu acestea şi turiştii, atraşi de frumuseţile locului. Se spune că, cine ajunge odata la Uricani, sigur se va întoarce.

Bibliografie : Petre Gh. Făgaş – “Localitatea Uricani din Valea Jiului – vatră de trăire românească”,Editura Matinai,2000.