Pagini Scolare

Pledoarie pentru natură

Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=441"><span class="small">ella</span></a> Joi, 18 Februarie 2010 22:40

Invatamant prescolar si primar - Invatamant primar planuri lectie proiecte educatie

                                                        Pledoarie pentru natură

         Natura, în sens larg, reprezintă universul fizic, universul material sau, simplu, univers, cutoate fenomenele lumii înconjurătoare. „Natură” se referă la totalitatea lucrurilor şi fiinţelor din univers, la lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima, la fenonenele fizice şi la viaţă, în general. Termenul nu include obiectele artificiale, create de om sau realizate printr-o acţiune de orice fel a omului. De asemenea, natura se deosebeşte de ceea ce denumim spiritual sau supranatural.          

        Natura poate fi generic înţeleasă ca fiind constituită din: Pământ, viaţă, ecosistem, sălbăticie, materie şi energie, sau chiar natura aflată dincolo de planeta Pământ.          

        Cuvântul „natură” îşi are originea în latinescul natura. Având utilizări variate, astăzi cuvântul "natură" se poate referi generic la regnul vegetal sau animal, precum şi la felul în care anumite lucruri lipsite de viaţă interacţionează cauzând fenomene fizice sau geologice, sau legate de materie şi energie. De asemenea, se referă la ceea ce numim sălbăticie (animale sălbatice, stânci, păduri, ape) şi în general acele lucruri ce nu au fost alterate cu sau fără ştiinţă de om (sau care persistă indiferent de acţiunea acestuia).        

        Pamântul reprezintă o minunată îmbinare de bogăţii şi frumuseţi, cuprinse într-un imens muzeu natural. Minunăţii greu de imaginat cum ar fi: arbori magnifici de 5000-6000 de ani, animale cu nume ciudate (kiwi, ornitorinc), căderi de gigantice de ape (cascadele Niagara, Victoria), dovedesc că iscusitul mester „natura” a creat adevărate opere de artă deoarece peste tot ea are un farmec deosebit.      

       Astăzi, mai mult ca oricând, aceste bogăţii trebuie ocrotite.         

      După cum se ştie, tot ceea ce ne înconjoară a rezultat în urma unor ample prefaceri, petrecute de-a lungul a milioane de ani. De la apariţia sa, omul a contribuit şi el, într-un anume fel, la aceste transformări. Uneori a intervenit nechibzuit şi consecinţele nu au întârziat să apară.       

     De fapt, problema raportului dintre om şi mediul ambiant nu este nouă. Ea a apărut odată cu cele dintâi colectivităţi omeneşti. Omul, cu inteligenţa şi spiritul creator care îl definesc, nu s-a mulţumit cu natura aşa cum era ea, ci a pornit cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale. Pe parcursul dezvoltării activităţilor sale au intervenit diverşi factori care au introdus în sistem elemente care au dus la modificări bruşte, înregistrate mai întâi la nivelul unor componente, apoi profund, cu consecinţe negative, influenţând direct sau indirect viaţă şi activitatea omului. Aşadar, acţiunile omului asupra mediul înconjurător duc la perturbări serioase în evoluţia şi desfăşurarea componentelor abiotice, la dezechilibre ecologice. Câteva cauze ce conduc la crearea acestor dezechilibre, urmate de degradări care s-au diversificat şi amplificat pe măsura dezvoltării societăţii umane (proces însoţit de o accentuare a implicării omului în folosirea şi consumarea produselor mediului natural) sunt:         

    - creşterea populaţiei şi consumarea resurselor – în fiecare din următoarele decenii popluaţia va creşte cu câte un miliard de oameni, ceea ce, numai dacă luăm în considerare nevoile primare, va determina o diminuare a biodiversităţii prin restrângerea spaţiilor de existenţă a ecosistemelor naturale datorită extinderii terenurilor cultivate; reducerea disponibilităţilor de apă dulce       

     - evaluarea greşită a mediului şi a resurselor sale – astfel de situaţii conduc la transformarea unor ecosisteme naturale în terenuri arabile (desecarea zonelor umede, defrişarea pădurilor), distrugerea unor ecosisteme prin amenajări hidroenergetice sau turistice supradimensionate       

     - deficienţe în cunoaşterea ştiinţifică care au stat şi stau la baza exploatării speciilor care prin diverse caracteristici şi-au creat o utilitate economică legată de valoarea lor estetică, nutriţională sau medicală. Egreta, zimbrul, capra neagră, râsul, păstrăvul, papucul-doamnei, floarea de colţ etc., aflate pe cale de dispariţie la noi, sunt numai câteva dintre speciile prin care se poate exemplifica lipsa de informaţie a celui ce beneficiază, dar şi a celui care oferă aceste specii.     

         Activităţile umane au supus ecosistemele unui grav dezechilibru. 75% din stocurile de peşte marin au fost fie epuizate, fie sunt exploatate la limita lor de regenerare biologică, suprafaţa acoperită cu păduri s-a micşorat cu cel puţin o jumătate, iar 58% din recifele de corali sunt ameninţate de tehnicile distructive de pescuit, presiunea turistică, incălzirea apei şi de poluare, apele subterane sunt exploatate peste rata de refacere. Acestea sunt doar câteva exemple care ne arată gravitatea intervenţiei omului în dezvoltarea mediului.        

         Educaţiei îi revine sarcina de a transmite copiilor cunoştinţele necesare pentru înţelegerea ţelurilor ecologice. Natura nu ne va mai proteja dacă nu va fi ocrotită de o etică bazată pe respectul omului faţă de mediul său înconjurător.        

        Pentru realizarea acestui deziderat este necesară formarea unei conştiinţe ecologice şi a unei conduite ecologice. Numai educaţia poate să-l facă pe tânăr conştient de mediul său, numai ea poate să-l ajute să construiască o lume raţională alături de mediul înconjurător.       

         Educarea micilor şcolari în ceea ce priveşte formarea conştiinţei şi a conduitei ecologice se realizează atât în activităţi didactice cât şi în cadrul activităţilor extradidactice. Excursiile, drumeţiile, vizitele pot fi minunate prilejuri atât pentru instruirea copiilor cât mai ales pentru educaţia acestora. Dascălul, mediator între elev şi lumea înconjurătoare, îl va ajuta pe acesta să observe natura, să înţeleagă necesitatea păstrării unui mediu curat şi să cunoască efectele poluării aerului, apei, pământului. Ieşirile în mijlocul naturii, mult îndrăgite de copii, organizate cu minuţiozitate aduc răsplata cuvenită.      

       Alte activităţi care conduc la formarea deprinderilor de a păstra şi proteja mediul, de a admira şi iubi natura, sunt proiectele tematice. Aceste proiecte pot avea ca obiectiv fundamental educarea capacităţii perceptiv-senzoriale în procesul cunoaşterii mediului, a elementelor sale vitale.       

      Ca obiective operaţionale putem opta pentru:

              Să-şi antreneze toţi analizatorii în procesul perceperii elementelor naturii;

              Să efectueze experienţe simple prin care să evidenţieze legături de cauzalitate;

              Să analizeze, să compare rezultate ale poluării asupra apei, aerului, solului;

              Să cunoască reguli de protejare a mediului ambiant şi importanţa respectării acestora pentru asigurarea unui climat vital sănătos pentru om, plante, vieţuitoare.     

       Pentru copiii de vârstă şcolară mică este foarte important ca tot ceea ce le prezentăm să fie la nivelul lor de înţelegere, să fie atrăgător, să se prezinte simplu şi mai ales sub forma unor jocuri. Imaginile, povestirile, cântecele, jocurile de rol sunt foarte îndrăgite de ei. Copiii participă cu plăcere şi entuziasm la aceste activităţi, în care îşi pot valorifica experienţa de viaţă, unde se pot juca, unde pot realiza lucrări colective şi unde se pot întrece.  

BIBLIOGRAFIE:

C.Cucoş - "Pedagogie" - Polirom - Iasi,1998

N.Radu - "Orientări în învăţământul românesc" - "Invatamantul primar", Nr. 1-2 – Bucuresti

“Prima carte despre natură şi ecologie”, editura Gama, 2008

“Prima carte despre natură şi ecologie”, editura Gama, 2008

Serge Moscovici- „Despre natură - Să gândim ecologic”, Editura Ştiinţahttp://ro.wikipedia.org/ 

Trimite unui prieten!