Pagini Scolare

Literatura pentru copii in procesul didactic

Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=397"><span class="small">eliasbeta virtopeanu</span></a> Sâmbătă, 27 Februarie 2010 06:36

Invatamant prescolar si primar - Invatamant primar planuri lectie proiecte educatie

ROLUL LITERATURII PENTRU COPII ÎN DEZVOLATREA PESONALITĂŢII ŞCOLARILOR

VÎRTOPEANU ELISABETA- ŞCOALA CU CLASELE I-VIII VITĂNEŞTI 

    Componentă a literaturii naţionale, literatura pentru copii include totalitatea creaţiilor care, prin profunzimea mesajului transmis, gradul de accesibilitate şi nivelul realizării artistice, se dovedesc capabilesă intre într-o relaţie afectivă cu cititorii lor. La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea şi dezvoltarea cunoştinţelor elevilor, în formarea gustului pentru citit, în cultivarea şi îmbogăţirea limbajului prin formarea şi dezvoltarea unui vocabular adecvat.Lectura literară pune la dispoziţia copilului cunoştinţe despre mediul înconjurător, despre viaţa oamenilor şi a animalelor, despre trecutul istoric al poporului,despre muncă şi profesiuni, educaţie cultural–artistică şi moral-religioasă. Prin textele studiate ea determină şi comportamentul viitor al copilulu.

    De aceea, încă din clasele primare, este necesar să cunoaştem ce şi cît citesc copiii, respectând particularităţile lor de vîrstă. Copiii pot citi atât creaţiile literare dedicate lor cât şi altele care, prin problematică, frumuseţea limbii şi mesaj interesează deopotrivă şi pe adulţi.Marea varietate a creaţiilor artistice aparţinând unor  genuri şi specii literare diferite, care se integrează în sfera literaturii pentru copii, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, dorinţa lor de cunoaştere.

    Dintre creaţiile literare în proză, basmele şi poveştile au rămas de-a lungul veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii, începând din primii ani ai copilăriei şi până aproape de adolescenţă. Valoarea instructiv-educativă a basmelor este deosebită. Ele aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Exprimând înţelepciunea şi năzuinţele poporului, necazurile şi bucuriile sale, lupta cu forţele naturii, relaţiile dintre oameni, basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea aspectelor vieţii. Inţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basm, micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Ascultând basmele, copii sunt de partea dreptăţii, adevărului, binelui şi detestă nedreptatea, lăcomia, îngânfarea, răutatea şi minciuna. Basmul este preţios şi pentru că pune într-o lumină vie ce e bine şi ce e rău, ajutându-l pe copil să-şi însuşească aceste reprezentări morale.Lectura basmelor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat. Din faptele eroului pozitiv ( Prâslea, Făt-Frumos) ei învaţă să fie curajoşi , perseverenţi şi hotărâţi, modeşti şi harnici, cinstiţi şi drepţi, prieteni adevăraţi.Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. Ascultând sau citind basmele, copiii îşi exersează atenţia urmărind cu încordare peripeţiile narate. Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât şi pentru dezvoltarea limbajului. Alături de conţinutul de idei, copilul sesizează şi expresiile poetice pe care şi le însuşeşte îmbogăţindu-şi astfel vocabularul cu cuvinte şi expresii noi. Citind basmele, copiii întâlnesc mereu expresii care le sunt cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. Ei memorează expresiile cu care încep şi se încheie basmele, precum şi acelea carese repetă, astfel expresiile proprii limbii poporului intră în limbajul lor.

    Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos prilejuind copilului puternice emoţii estetice. Cele mai apreciate basme în rândul copiilor sunt: basmele lui Petre Ispirescu „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte”, „Aleodor Impărat”,”Prâslea cel voinic şi merele de aur”, basmele lui Vladimir Colin „Basmele omului”, basmul lui Eminescu „Făt-Frumos din Lacrim㔺i multe altele.Poveştile au anumite trăsături specifice, diferite de cele ale basmelor atât prin subiect cât şi prin personaje, fiind mult mai apropiate de realitatea vieţii de toate zilele. Tema poveştilor este aceeaşi cu a basmului, lupta dintre bine şi rău, dar la baza conflictului stă, de cele mai multe ori, contradicţia dintre reprezentanţii unor interese antagoniste: ţăranul şi boierul, argatul şi stăpânul, ţăranul şi popa. Alte conflicte se conturează în sfera relaţiilor de familie, provocat de răutatea, viclenia, invidia sau lăcomia mamei vitrege.In alte poveşti, conflictul e cauzat de ciocnirea dintre oamenii dotaţi cu calităţi morale deosebite şi cei dominaţi de năravuri dispreţuite de popor. Cu acest prilej, folosind ironia şi umorul sunt criticate lenea, îngânfarea, lăcomia şi prostia.Subiectele poveştilor sunt de proporţii mici, cu peripeţii mai puţine. Ele sunt axate pe aspecte din viaţa socială sau de familie. Prin caracterul lor satiric, poveştile au scopul de a combate unele deprinderi morale sau trăsături de caracter dispreţuite de popor: zgârcenia, minciuna, lenea, lăcomia, îngămfarea, viclenia etc. Memorabile pe această temă sunt „Poveştile lui Păcală” după Petre Dulfu Păcală este figura centrală care, prin isteţimea sa, firea sa glumeaţă ştie să păcălească pe oricine şi să ironizeze năravurile oamenilor.Compoziţia poveştilor cu subiecte izvorîte din din viaţa reală este deosebită de cea a basmelor. Acţiunea este simplă, asemănătoare cu faptele din viaţa de toate zilele, desfăşurându-se dinamic.Nararea faptelor este înviorată de un dialog viu. Ca notă caracteristică, din majoritatea poveştilor se desprind umorul şi gluma,care apar ca o trăsătură dominantă a personajului principal.Valoarea educativă a acestor poveşti constă tocmai în contribuţia pe care o aduc la formarea unei atitudini de combatere a unor manifesti negative din comportamentul oamenilor: lenea, lăcomia, îngânfarea, prostia,etc.Neîntrecutul povestitor Ion Creangă a creat un bogat şi valoros şi valoros tezaur de poveşti, care au fermecat copilăria a zeci de generaţii şi vor constitui mereu lectura preferată a copiilor. Citind poveştile lui Creangă, copiii cunosc numeroase figuri din viaţa satului – oameni harnici, curajoşi, dotaţi cu stăruinţă şi dărzenie, optimişti, şi veseli,glumeţi, dar şi hotărâţi să lupte pentru o viaţă mai bună, pentru izbânda dreptăţii,a cinstei, a adevărului. Deosebit de valoroase sunt::”Povestea unui om leneş”, „Fata babei şi fata moşneagului”,” Povestea lui Harap Alb” şi multe altele.      

      O altă specie a genului epic deosebit e apreciată de micii cititori este legenda, o povestire de dimensiuni reduse, care, utilizând evenimentele miraculoase sau fantastice tinde să dea o explicatie genetică şi în general cauzală unor fenomene, întâmplări, caracteristici ale plantelor, animalelor, omului.Lectura legendelor  îmbogăţeşte fondul cognitiv şi afectiv al copilului de vârstă şcolară. Analiza atentă a structurii legendelor şi a personajelor supradimensionate îi ajută pe copii să descifreze mesajul estetic, fondul real al operei,,concizia, simplitatea şi expresivitatea limbii şi stilului, le dezvoltă capacităţi intelectuale şi verbale, trăsături de voinţă şi de caracter.Se pot aminti legende cum ar fi: Povestea Vrancei, Legenda albinei, Privighetoarea, etc. Atractive şi apreciate de micii cititori sunt şi alte genuri literare:povestiri, schiţele, nuvele sau chiar romanul. Povestirile şi schiţele despre vieţuitoare sunt modalităţi extrem de importante în realizarea unor obiective instructiv-educativă  la nivel şcolar şi preşcolar. Deosebit de apreciate de copii sunt povestirile lui Emil Gârleanu din volumul „Din lumea celor care nu cuvântă”. Ele constituie un mijloc de cunoaştere a unor aspecte ale vieţii animalelor, păsărilor, insectelor şi chiar a plantelor redate într-o formă literară accesibilă. Lectura acestor schiţe le trezeşte copiilor dorinţa de a observa mai atent viaţa din natură şi măreşte interesul pentru cunoaşterea vieţuitoarelor, contribuind la dezvoltarea spiritului de observaţie.      

      Generaţii întregi de copii au lăcrimat ascultând sau citind duioasa povestire „Puiul”a lui I. Al. Brătescu-Voineşti, care înfăţişează drama puiului de prepeliţă şi au înţeles mai bine ca oricând ce înseamnă dragostea de mamă şi unde poate duce neascultarea copiilor.      

      Un loc aparte în literatura pentru copii îl ocupă „Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă. Marele nostru povestitor a realizat pentru prima dată în literatura română cea mai atractivă şi mai accesibilă operă , de o deosebită valoare artistică, cu tema – viaţa copilului.      

      Citind „Amintirile din copilărie”, copiii fac cunoştinţă cu o variată galerie de personaje tipice, luate din lumea satului de pe vremea lui Creangă, cu obiceiurile şi concepţiile lor, dar în acelaşi timp află despre jocurile , bucuriile şi năzbâtiile copilăriei.La formarea şi educarea şcolarului mic un rol de seamă îl are şi poezia, creaţia lirică în versuri care, pe lăngă faptul că le dezvoltă vocabularul, îi sensibilizează şi îi atrage prin ritm, rimă, imagini şi expresii artistice. Muzicalitatea versurilor îi atrage pe copii încă din primii ani de viaţă. Conciziunea cu care sunt redate faptele, ideile, tablourile sau sentimentele este un motiv pentru care poeziile nu numai că sunt uşor accesibile copiilor, dar le şi memorează cu destulă uşurinţă. Poeziile pentru copii se găsesc la poeţi valoroşi ca Tudor Arghezi, Nina Cassian, Otilia Cazimir, George Coşbuc, Mihai Eminescu, Elena Farago, Octavian Goga, George Topârceanu şi alţii.       

     In concluzie, dacă şcoala are ca finalitate instruirea şi educarea copilului, daca viitorul adult trebuie sa fie un om bine educat şi format, aceasta se realizează şi prin cultivarea gustului pentru lectură.Copilul trebuie permanent îndrumat spre lectură, ajutat să aleagă acele cărţi care să se potrivească cerinţelor şi dorinţelor lui de cunoaştere.     

Bibliografie:

Revista, Invăţământul primar,( nr.3-4/ 2005), Editura Miniped, Bucureşti

Oprescu, Maria, Lecturi educative pentru clasele I-IV,( 1999), Editura Hieropolis, Timişoara

Stoian, Cornelia; Vasilescu, Eugenia,(1998),Literatura pentru copii, manual pentru clasa a XII-a şcoli normale, Editura didactică si pedagogică R.A., Bucureşti.  

Trimite unui prieten!