Pagini Scolare

Exercitiul si practica spontana a scrierii

Scris de Moldovan Livia Joi, 08 Aprilie 2010 14:38

Invatamant prescolar si primar - Invatamant primar planuri lectie proiecte educatie

       Exerciţiul şi practica spontană a scrierii

                O regulă se fixează şi intră în deprindere pe două căi corelate: prin exerciţiu şi prin practica spontană a scrierii. Exerciţiul este o formă de antrenament sistematic, organizat.În învăţarea ortografiei, al realizează repetarea unor factori constanţi în vederea varierii altora.

            Primii sunt în scopul acţiunii (deprinderea de format) şi componentele ei fundamentale (stimulul, regula şi reacţia, conformarea în scris la regulă, care implică uneori şi activitatea gândirii, componenta centrală).

            Ultimii sunt împrejurările acţiunii, contextul variat pentru aceeaşi regulă, natura variată a operaţiilor cu aceeaşi regulă, etc. Exersarea duce la interiorizarea acţiunii şi la automatizarea reacţiei. Când componentele acţiunii intră cu rol semnificativ activitatea gândirii, prin repetare, acţiunea se interiorizează, se comprimă şi se stilizează: cel ce scrie după deprindere i-a(văzut) nu reface întregul proces de gândire care motivează ortografia faptului (aşa cum a procedat în cursul exersării), ci actualizează numai acele date care-i evocă modelul, individualitatea celor două cuvinte rostite într-o silabă. Automatizarea înseamnă uneori, în învăţarea ortografiei, păstrarea unor fapte, cu titlu de disponibilitate, în memoria vizuală, auditivă şi motorie: „el şi ea sunt elevi”. Drumul de la regulă la deprindere, trecând prin exerciţiu, variază după regulă şi după raportul dintre regulă şi posibilităţile psihice ale elevilor. Este sigur însă că ceea ce ne permite să scriem corect nu sunt regulile, cunoştinţele ca atare, ci posibilitatea de a le mobiliza imediat şi instinctiv: ortografia trebuie să fie nu numai cunoscută, ci şi disponibilă.       

         Exerciţiul contribuie la crearea acestei disponibilităţi. O regulă se consolidează şi intră în deprindere, în al doilea rând, prin antrenament liber, prin repetarea principiului sau a faptelor de ortografie în practica spontană a scrierii. Altfel spus, in unele împrejurări, prin scris, prin memorare directă, pătrund în deprinderi fapte de ortografie fără ca regula corespunzătoare să fie cunoscută. Pentru ca această cale să aibă efect, e necesar să nu scape total acţiunii noastre pedagogice. Mai mult, în şcoală trebuie  să punem pe elev, atât cât se poate, in situaţia de a scrie numai ce ştie, ce va fi exersat, să-i dăm libertatea de a se informa ori de câte ori este nesigur şi în orice fel crede de cuviinţă – în primul rând întrebându-ne pe noi – şi să controlăm regulat tot ce scrie. Cu alte cuvinte, trebuie să dăm elevilor noştri măcar aceleaşi şanse de a realiza o comunicare convenabilă, pe care ni le oferim nouă înşine – când ne îngăduim timp de reflectare, consultarea unei gramatici, a unui dicţionar, etc.Fără a-i forţa libera alegere a mijloacelor de exprimare în asemenea împrejurări, avem totuşi datoria de a-l învăţa să lucreze prin el însuşi când are ceva de comunicat în scris.  Bibliografie:

Trimite unui prieten!