Pagini Scolare

COMBINAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT ÎN ACTIVITĂŢILE DE COMPUNERE ŞI REZOLVARE DE PROBLEME

Scris de ILIE NINA Luni, 01 Iunie 2009 22:53

Invatamant prescolar si primar - Invatamant primar planuri lectie proiecte educatie

Ca elevii să iubească această disciplină, depinde direct de învăţător, de multiplele procedee folosite la clasă, de noutatea pe care i-o dă elevului prin fiecare problemă, încât să nu dea posibilitatea de plictiseală, de modul în care ştie să-i activeze gândirea, în permanenţă să-l atragă, să participe direct la dobândirea de noi cunoştinţe.

Matematica contribuie la dezvoltarea gândirii creatoare şi independente, la realizarea laturii formative a învăţământului. Dezvoltarea independenţei şi creativităţii elevilor se poate realiza prin activităţi care solicită independenţă, investigaţie, originalitate.

În cadrul orelor de matematică, lecţia trebuie concepută în aşa fel încât, elevii să fie atraşi de această disciplină încă de la clasa I, folosind toate strategiile de metode, procedee şi mijloace astfel încât să-i antreneze în rezolvarea şi compunerea exerciţiilor, problemelor sau a jocurilor interesante.

,,Cel mai frumos lucru la un pedagog este să stimuleze la elevi gândirea independentă, curiozitatea ştiinţifică, voluptatea studiului, redescoperirea lumii sau febra invenţiei”.

Predarea matematicii contribuie la formarea raţionamentului matematic şi a capacităţii de aplicare în practică a cunoştinţelor, la promovarea posibilităţilor de apreciere a realităţii.

În acelaşi timp elevii îşi însuşesc un limbaj corespunzător, concis, clar, exact, îşi formează deprinderi şi tehnici de rezolvare a exerciţiilor şi problemelor, de calcul corect şi rapid.

Cu ajutorul conversaţiei, problematizării, exerciţiului, munca independentă, fişelor indiviuale, planşelor, culegerilor etc. elevii participă activ şi conştient la activitatea orei de matematică.

Se ştie că rezolvarea problemelor presupune un efort mai mare al gândirii decât rezolvarea exerciţiilor. Confruntarea elevului cu problema implică scopul rezolvării, conştiinţa dificultăţilor de rezolvare şi o anume motivaţie corespunzătoare. O problemă bine relatată- formulată pe înţelesul elevului- se spune că este pe jumătate rezolvată. Prezentarea problemei şi progresele în rezolvare, reprezintă paşi siguri în analizarea şi în rezolvarea ei. Acest lucru presupune ca învăţătorul să formeze la elevi capacitatea de a sesiza, de a analiza şi a conştientiza probleme.

Orice problemă trebuie văzută ca o suită de acţiuni, fapte de viaţă. Primele probleme trebuie să îmbrace forma întâmplărilor reale la care sunt solicitaţi să participe elevii.

Din clasa I, elevii au fost puşi în situaţia de a crea probleme după ilustraţii, după reprezentare grafică a două mărimi sau după exerciţii date.

Imaginile din manual mi-au venit în ajutor, pe baza cărora elevii au putut alcătui probleme. Acoladele le-au permis să pună întrebarea pentru a afla suma obiectelor sau suma dată pe obiectele cumpărate.

Spre exemplu, prezentând o imagine dintr-o pădure în care se aflau 5 fetiţe şi 3 băieţi, am cerut elevilor să observe mai întâi imaginea, iar apoi să compună: a)- o problemă folosind operaţia de adunare şi după aceea pe cea de scădere; b)- o problemă, dar care să se rezolve printr-o operaţie de adunare şi una de scădere; c)- apoi le-am cerut să pună problema în formulă numerică.

a) 1. ,,Într-o drumeţie au plecat 5 băieţi şi 3 fetiţe.

Câţi copii au plecat în drumeţie?”

2. ,,Într-un coş erau 5 mere şi 3 pere.

Câte mere erau în plus faţă de pere?”

b) ,, Într-un parc au ajuns 5 băieţi şi 3 fetiţe. 2 copii părăsesc parcul.

Câţi copii au rămas în parc?”

c) (5+3)-2=8-2=6

La lecţia ,,Litrul” din manulalul de clasa I, am cerut elevilor să alcătuiască o problemă simplă după imaginea expusă. Exemplu:

,,Tata a cumpărat două bidoane cu suc. Unul are 3 l, iar celălalt 4 l.

Câţi l de suc a cumpărat tata?

Schema, ca rezultat al unei învăţări active, uşurează procesul de rezolvare a problemei prin folosirea calculelor neefectuate anterior sub forma exerciţiilor combinate. Obişnuirea elevilor de a scrie rezolvarea problemei în formulă numerică, este o muncă de gândire, de creaţie, de stabilire de legături logice.

Am pus elevii să creeze probleme asemănătoare cu cele create de mine şi le-am format deprinderea de a separa întrebarea. Atât prin compunerea problemelor la care se dă enunţul şi li se cere să spună întrebarea, cât şi la cele când se dă întrebarea şi li se cere să formuleze enunţul, sunt modalităţi variate de exprimare, dar cu acelaşi înţeles şi cu aceeaşi relaţie matematică.

Pentru ca elevul să poată formula întrebarea problemei, el trebuie să-i înţeleagă bine conţinutul. Formulări de întrebări se pot face pe probleme simple, ca de exemplu:

,,Mara are 10 culori. Nina are 6 culori.”

Elevul formulează întrebări ca:

- Câte culori au cele două fetiţe?

- Cu câte culori are mai mult Mara decât Nina?

- Cu câte culori are mai puţin Nina decât Mara?

Complicarea problemei prin introucerea de noi date sau prin modificarea întrebării, am realizat-o frontal sub forma propunerilor de tip brainstorming.

De asemenea, elevii pot completa datele unei probleme, activitate ce-i orientează în căutarea unor situaţii posibile, educând astfel flexibilitatea gândirii în acest proces de autocontrol, deschizându-le calea de rezolvare a acestor probleme.

Aceste probleme stimulează atenţia, spiritul de observaţia şi mobilitatea gândirii, dezvoltând spiritul de autodepăşire.

Am prezentat elevilor deseori şi probleme care admit diverse soluţii de rezolvare, pentru a le da posibilitatea la mai mulţi să-şi prezinte propria rezolvare. După astfel de probleme am făcut o intervenţie centralizatoare, enumerând soluţiile găsite şi stabilind alegerea celei mai bune.

În rezolvarea problemelor aritmetice, deseori se face apel la metoda grafică. În aplicarea ei ne sprijinim pe raţionament, folosind înţelesul concret al operaţiilor. Metoda este folosită cu succes în rezolvarea problemelor de sumă şi diferenţă, sumă şi raport, diferenţă şi raport. Am încercat să extin aria de aplicare, utilizând-o în rezolvarea problemelor cu elevii din clasa I, fără a face apel la cunoştinţele acestora de înmulţire şi împărţire. S-a dovedit că n-am greşit, reuşind să-i familiarizez cu graficul.

Compunerea problemelor după grafic au stârnit în rândul elevilor o mare atracţie. Atractivitatea de rezolvare şi compunere a problemelor cu şi după grafic are mare valenţe formative, în cadrul ei valorificându-se atât cunoştinţele matematice de care dispune elevul, cât şi nivelul lui de dezvoltare intelectuală.

Formulele literare, numerice le-am complicat de la an la an, reuşind să dezvolt elevilor capacitatea creatoare, atât de necesară în asimilarea cunoştinţelor de la gimnaziu. Toate acestea au antrenat elevii la o activitate plăcută, contribuind totodată la dezvoltarea creativităţii şi a deprinderilor de muncă intelectuale.

Este necesar să se folosească la lecţie suportul intuitiv, stabilindu-se astfel suportul firesc dintre intuiţie şi logică. Uneori o bună intuiţie matematică ajută la anticiparea rezultatelor în rezolvarea unor probleme. Învăţământul intuitiv reprezintă o primă etapă în calea formării conceptelor matematice, necesare pe o anumită treaptă a învăţării.

Folosind strategii variate am urmărit în permanent să fac elevii să-şi întărească încrederea în puterea lor de muncă , să le dezvolt interesul şi sensibilitatea la probleme noi, să formez şi să educ calităţi moral volutive, să stimulez eforturile intelectuale, să-i determin să fie receptivi la situaţii problematice ivite în rezolvare.

În munca la clasă am constatat de-a lungul anilor, că elevii fiind dirijaţi, folosind combinarea optimă a tuturor metodelor, procedeelor şi mijloacelor de învăţământ, manifestă în mod spontan o curiozitate şi o receptivitate vie, imaginaţie bogată, tendinţa spre activitatea de investigaţie, spre nevoia de succes şi apreciere atunci când au de realizat o sarcină.

La lecţiile de compunere şi rezolvare de probleme nu pot lipsi conversaţia şi dialogul, ele însele alături de jocul didactic, problematizare , munca cu manualul şi mijloacelor de învăţământ, formând un tot care este strategia didactică.

În vederea mobilizării cât mai plenare a elevilor la un efort susţinut în procesul învăţării, angajarea optimă a mecanismelor intelectuale ale acestora au fost adoptate strategii de provocare şi dirijare a gândirii. Acestea oferă condiţii optime pentru exersarea intelectului elevilor în direcţia flexibilităţii, creativităţii, inventivităţii, conducând la crearea unei gândiri moderne, algoritmice, modelatoare, probalistice. Ele nu pot fi considerate doar ,,instrumente” de lucru, metode, şi tehnici, ele fiind în esenţa orientării metodologice, concepţii de construire a strategiilor învăţării care se realizează prin combinarea metodolor de învăţământ. De exemplu o situaţie problematică se comunică elevilor prin metode expozitive şi se rezolvă printr-o conversaţie euristică sau o dezbatere. În plus, utilizarea mijloacelor de învăţământ sunt tehnici stimulatoare prin care este provocată curiozitatea, independenţa şi efortul gândirii.

Nu există o ,,reţetă” care să dea rezultate eficiente; numai învăţătorul este în măsură să selecţioneze, să combine acele metode şi mijloace cu ajutorul cărora să creeze o lecţie densă, activă, eficientă.

Noi, învăţătorii suntem misionari ai neamului care trebuie să semănăm lumina- ,,lumina cunoaşterii”. De aceea, trebuie din pasiune pentru meseria noastră să ne ancorăm la NOU, să ne armonizăm activitatea didactică cu cerinţele modernizării.

Noi trebuie să le stimulăm eforturile intelectuale, să-i facem pe elevi să aibă încredere în ei, să le dezvoltăm interesul şi sensibilitatea pentru activitate, ducând la o învăţare inteligentă, uşoară şi rapidă.

Bibliografie

Movileanu L. şi colaboratorii, ,,Orientări moderne privind predarea matematicii la cls. I-IV”, Editura Axa, Sceava, 2004.

    Revista Învăţământul Primar, Editura ,,Publistar” S.R.L. Bucureşti, Nr. 6-7, 1994. Revista Învăţământul Primar, Editura Miniped, Bucureşti, Nr. 2-3,2003.

Trimite unui prieten!