Pagini Scolare

Eu, din perspectiva educaţiei incluzive

Scris de Educ. Nedelcu Victoria, G.P.N.Luciu-Buzău Miercuri, 10 August 2011 17:44

Invatamant prescolar si primar - Invatamant prescolar metode invatare proiecte

    E dreptul fiecărui copil de a avea acces la educaţie. E dreptul copiilor de a nu fi subiecţi ai discriminărilor din motive de handicap, etnie, religie, limbă, sex, capacitate de învăţare. De aceea avem ,,educaţia pentru toţi”, ca o modalitate de a cuprinde toţi copiii în şcoli şi grădiniţe cât mai incluzive, unde toţi copiii să înveţe să trăiască cu ceilalţi.

              Iar eu, ca educator, trebuie să acţionez pentru atingerea obiectivului fundamental al ştiinţei educaţiei- adică ,,educaţia pentru toţi”. Este responabilitatea mea, ca educator să veghez la implementarea legii în vigoare privind respectarea drepturilor şi responsabilităţilor faţă de copil, în contextul standardelor internaţionale cu privire la acces, participare, calitatea educaţiei, aferta serviciilor necesare protecţiei copilului. A respecta diferenţele dintre oameni (diferenţe de mediu, de personalitate, de cultură, gen, vârstă, interese) înseamnă a găsi o varietate de modalităţi de învăţare între care să aleagă pe cele care sunt în acord cu propria sa subiectivitate.

Am făcut primul pas şi m-am implicat în cunoaşterea Programelor pentru educaţie timpurie care elimină discriminările de orice fel. Mai fac un pas şi mă străduiesc să găsesc şi să adaptez strategia didactică, astfel încât nici un individ să nu rămână în afara acţiunii educaţionale.

               Ne place să spunem că toţi oamenii sunt egali, dar dacă acceptăm acest lucru trebuie să înţelegem, în acelaşi timp, că toţi suntem diferiţi. Să privim spre fiecare individ în parte. Poate adevărul diversităţii n-o să ne uimească- ci ne incită; n-o să ne sperie- ci ne mobilizează. Din această perspectivă, eu, cadrul didactic trebuie să-mi modific filozofia predării, adică trebuie să-mi schimb atitudinea faţă de predare: pe copil, ca subiect al educaţiei, va fi centrată orice activitate de învăţare; promovez principiul respectării diversităţii în învăţare prin tratare diferenţiată potrivit profilului inteligenţelor fiecărui copil, dar nu discriminatorie. Este important pentru mine să cunosc disponibilităţile copiilor, ca puncte de plecare pentru o deprindere sau înţelegere, urmând ca eu să-mi aleg conţinuturile (ceea ce vor copiii să înveţe), materialele şi strategiile.

                 Având ca obiectiv egalizarea şanselor în învăţare, acord atenţie deosebită profilului învăţării. Ca educator privesc educaţia incluzivă ca pe un proces de îmbunăţăţire a activităţii şcolare. Având în vedere nevoile de învăţare ale tuturor copiilor mă concentrez pe nevoile celor vulnerabili la marginalizare şi excludere. Experienţa mea pedagogică m-a învăţat că unii preşcolari au nevoie de verbalizare, alţii lucrează mai bine individual, alţii lucrează mai bine în grup. Unii lucrează parţial sarcina de lucru, alţii au nevoie de reprezentări iniţiale, unii sunt logici, analitici, alţii creativi. Ţin seama de faptul că fiecare copil trebuie să participe la propria sa educaţie. De aceea, respect nivelul de pregătire al fiecărui ,,subiect” pentru a oferi tuturor şanse egale. Fiecare copil primeşte sarcini interesante, fiecare are şansa de a cerceta, de a exersa prin dificultăţi crescătoare.

                 Ştiu că un alt tip de învăţare care promovează respectul pentru diversitate, capacitatea de empatie, abilităţile sociale este învăţarea prin cooperare. Copiii lucrează în grup şi au şanse egale de a participa la rezolvarea aceleeaşi probleme: fiecare îşi valorifică cunoştinţele, interesele, experienţele, dar şi propriile trăsături de personalitate (temperamentale, atitudinale, caracteriale), ceea ce diversifică activitatea; implică respectarea aceloraşi reguli de grup; presupune relaţionarea cu colegii şi coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop comun.

             Urmăresc şi realizarea dimensiunii calitative a ,,educaţiei pentru toţi” prin găsirea modalităţilor pedagogice de adaptere a şcolii la cerinţele individului. E bine de ştiut că, pentru preşcolari, învăţarea- ca proces social- trebuie să fie distractivă, să însemne schimbare, să fie activă şi individuală.

Tocmai de aceea, strategia mea didactică poate fi descrisă astfel:

-          reconsiderarea jocului, ca instrument personal principal de învăţare şi devenire la copiii mici;

          libertatea de alegere a jocului potrivit propriilor interese, dar şi potrivit cerinţelor de învăţare şi dezvoltare;

          organizarea mediului de învăţare/joc în cele mai adecvate şi eficiente modalităţi, pe principiul învăţării active şi participative;

          implicarea familiei (părinţii ca parteneri educaţionali) şi a comunităţii (ca sursă şi sprijin permanent) în dezvoltarea şi educarea copiilor.

               Tot din perspectiva educaţiei incluzive şi a egalizării şanselor în învăţare mă preocupă educaţia interculturală a preşcolarilor mei. De aceea îmi examinez şi îmi revizuiesc propria atitudine faţă de alte grupuri etnice şi culturale; utilizez proceduri educative care să ţină seama de diferenţele culturale; adaptez demersul didactic, astfel încât să beneficiem de resursele culturale cu care vin copiii în grădiniţă. Luptăm împreună împotriva prejudecăţilor etnice şi promovez colaborarea cu etnia rromă de la nivelul comunităţii noastre. Adopt o decizie instrucţională în scopul rezolvării conflictelor intergrupale- nu întotdeauna copiii rromi sunt trataţi cu respect de către copiii români; nu întotdeauna colaborează cu ei în timpul jocului sau în timpul activităţilor didactice; confruntările sunt uneori violente: îşi aduc insulte verbale, apelează la agresivitatea fizică.

               Pentru o mai bună acceptare a comunităţii rrome apelez şi la utilizarea pedagogică a tradiţiilor comunităţii rrome. Am reuţit o schimbare pozitivă de atitudini şi mentalităţi atât din partea comunităţii rrome cu privire la şcoală, dar şi a populaţiei majoritare faţă de rromi.

Am participat împreună la obiceiuri şi tradiţii, la manifestări religioase, am valorificat conţinutul de idei şi sentimente ale unor povestiri, poezii, cântece despre meseriile tradiţionale ale rromilor.

               Iar noi, cadrele didactice, trebuie să găsim permanent spiritul şi inima care să ne ajute să înţelegem că fiecare copil, indiferent de etnie, religie, sex, resurse şi capacităţi intelectuale, trebuie ajutat să se adapteze, să se integreze, să beneficieze de şanse egale în educaţie.

Bibliografie:

1. 1.Vrăşmaş Traian, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti, 2004;
2. 2.MEdCT, IŞE, Revista Învăţământul Preşcolar, Nr., 2007
3. 3.Fluieraş Vasile, Teoria şi practica învăţării prn cooperare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005.