Pagini Scolare

STUDIU GEOGRAFIC ASUPRA PARCURILOR SI REZERVATIILOR NATURALE DIN GRECIA

Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=245"><span class="small">PROF. DIMIRIU ALINA</span></a> Miercuri, 16 Septembrie 2009 12:27

Aria curriculara Matematica si Stiinte - Geografie si geologie - planuri, lectii si studii

Index articol
STUDIU GEOGRAFIC ASUPRA PARCURILOR SI REZERVATIILOR NATURALE DIN GRECIA
Zone protejate de lege
Toate paginile

STUDIU GEOGRAFIC ASUPRA PARCURILOR SI REZERVATIILOR NATURALE DIN GRECIA - prof. protectia mediului DIMITRIU ALINA, GRUP SCOLAR AGRICOL, ALEXANDRIA

            De când s-a constat că omul este cauza dispariţiei unor specii de animale şi plante, că mediul înconjurător este pe cale de degradare accentuată, că peisajele originare şi documentele trecutului geologic sunt ameninţate cu distrugerea, ocrotirea naturii a trecut din sfera de interes doar a unor naturişti şi iubitori ai naturii, în cea a organizaţiilor statale şi guvernamentale. Astfel, au fost create diferite Convenţii Internaţionale, menite să protejeze zone, specii, etc. Dintre aceste Convenţii Internaţionale amintim: Convenţia de la Ramsar, Convenţia de la Bonn (pentru protejarea speciilor de animale sălbatice migratoare), Legea şi Decizia 79/409 Consiliului Uniunii Europene (pentru protejarea păsărilor sălbatice), Legea 92/43 a Consiliului Uniunii Europene (pentru protejarea habitateleor naturale şi a speciilor de animale şi plante sălbatice), Programul UNESCO- „Omul şi biosfera”,Reţeaua Europeană de Parcuri Biogenetice, etc.

            Mai precis, categoriile de zone protejate, conform legislaţiei în vigoare, sunt următoarele:

   Parc Naţional-„este un areal relativ întins (1), unde unul sau mai multe ecosisteme nu sunt material alterate de exploatarea şi ocuparea umană, unde speciile de plante şi animale, aspectele geomorfologice şi habitatele sunt de interes ştiinţific, educativ şi recreativ deosebit sau care deţine un peisaj natural de o mare frumuseţe; (2) unde autoritatea cea mai competentă a ţării a luat măsuri de prevenire sau eliminare cât mai curând posibilă a oricărei exploatări sau locuiri a întregului areal; (3) unde vizitatorilor le este permisă intrarea în condiţii speciale pentru scopuri de cercetare, educative, culturale şi recreative.”

Rezervaţii naturale integrale sau parţiale (specializate)- sunt spaţii în care natura este protejată integral sau parţial (botanic, forestier, faunistic, geologic, paleontologic,speologic, marin, ştiinţific, istoric, mixt) pentru frumuseţea sau particularităţile peisajului natural, înconjurat de peisajul antropic.

Rezervaţii ştiinţifice- ocrotesc suprafeţe naturale de teren şi acvatice, destinate cercetărilor ştiinţifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.

Rezervaţii peisagistice-cuprind asociaţii vegetale sau forme de relief de mare valoare estetică, peisagistică, prin a căror conservare se urmăreşte integritatea frumuseţilor naturale.

Rezervaţii ale biosferei-reflectă o concepţie modernă de conservare a naturii, care nu înlocuieşte însă parcurile naţionale sau rezervaţiile naturale, ci le include, le întregeşte cu noi regiuni, unde activitatea umană nu este exclusă (ele au apărut ca urmare a dezbaterilor ştiinţifice din cadrul programului „Omul şi biosfera”).

Refugii ale naturii-sunt rezervaţii de întindere redusă, ce ocrotesc anumite specii.

Monumente Naturale- sunt creaţii individualizate ale naturii,a căror conservare prezintă, din motive ştiinţifice, istorice sau folclorice un interes public. În această categorie intrăarbori sau grupuri de arbori vechi sau rari, aflorimente geologice, etc.

  Din punct de vedere geografic, Grecia aparţine de sudul Europei şi de zona estică a Mediteranei, şi reprezintă o zonă de trecere dintre trei continenete: Europa, Asia şi Africa. Începând cu anul 1937, Grecia a început să-şi identifice zonele naturale de importanţă ecologică (forestieră, ştiinţifică, peisagistică, etc.) şi le-au clasificat ca zone protejate. Astfel, astăzi în Grecia există 5 categorii principale de zone protejate:

- Parcuri naţionale;           

- Zone forestiere;            

- Monumente protejate ale naturii;           

- Rezervaţii pentru jocuri şi vânătoare;           

- Parcuri marine.

Grecia este o zonă montană, cu terenuri neregulate şi diverse formaţiuni geomorfologice, elemente ce sunt în conjunctură cu locurile geografice şi climatul mediului înconjurător, care creează condiţii favorabile pentru creşterea şi proliferarea pădurilor.

            În pădurile Greciei există frumoase şi importante conifere (brad, pin) şi foioase (stejar, fag, arţar şi altele), acoperind zone mari (34 milioane ha.), adică 25% din suprafaţa Greciei, în mare parte în zonele montane din :Taygetos, Vitina, Ossa, Olymp, Pindos, Gramos, Vermion şi Rodopi. Aceste păduri constituie o moştenire naturală importantă nu doar pentru Grecia, ci şi pentru întreaga Europă. Fiind teritorii nealterate, ele oferă habitatul necesar pentru evoluţia şi supravieţuirea unui mare număr de specii de animale sălbatice şi plante. A fost estimat faptul că, în funcţie de varietatea biologică, flora naturală din Grecia este una din cele două de acest fel, pe lângă cea din Peninsula Iberică din Europa, în timp ce viaţa sălbatică din această ţară ocupă şi ea o poziţie de invidiat, atât prin mamiferele de aici, cât şi prin păsări, indiferent dacă ele vieţuiesc în pădurile Greciei sau migrează aici.

            O reţea de păduri protejate a fost fondată în parcurile forestiere din: Parnitha, Sounion, Parnassos, Ainos, Iti, Prespa, Samaria, Vikos – Aoos, Olymp, care ocupă un loc promiţător. În plus, pe lângă rolul lor protector, acestea constituie puncte de atracţie pentru vizitatorii care vin aici cu diferite scopuri. Pitoreştile păduri ale Greciei (Pădurea Haidou din Xanthi, pădurile veşnic verzi din Insula Sapientza, etc.) joacă un rol important în conservarea mediului înconjurător.  Reţeaua de regiuni protejate este complectată de cele marcate cu un rol special în conservarea şi dezvoltarea mediului înconjurător în Grecia. Acestea includ Pădurea Dadin de pe malurile Evrosului, unde un număr mare de specii rare de păsări  de pradă care sunt pe cale de dispariţie (vulturul pescar, vulturul negru, etc.), găsesc aici refugiu şi protecţie în calea dispariţiei.

Parcul Naţional Parnitha (Attica) se întinde pe o suprafaţă de 3.800 ha., a fost înfiinţat în 1961 şi conţine păduri de brad şi pin, ca de altfel şi tufărişuri, care sunt specifice vegetaţiei mediteraneene (gorunul, arbuşti, rodia, copacul lui Iuda, etc.). Aici sunt zone răcoroase şi fertile, cu un microclimat specific, care sunt acoperite de plante aeriene, sălcii şi păduri de foioase.

Parcul are un număr mare de specii diferite de animale, dar populaţia lor este mică. Sumt incluse animale precum căprioara, bursucul, dihorul, nevăstuica şi veveriţa şi, mai nou, a apărut aici vulturul auriu. Dintre insectele care există în zonă, sunt câteva care reprezină o ameninţare pentru pădurile de pin.

Parcul Naţional Parnasssos (Grecia Centrală) a fost înfiinţat în 1938 şi are o suprafaţă de 3.600 ha., predominând aici speciile vegetale de brazi şi pini, şi de asemene aici mai există o varietate de plante rare. Principala specie de plantă care creşte pe crestele însorite, este iarba „fescue”, alături de alte tipuri de plante sălbatice.

Fauna zonei cuprinde specii de animale sălbatice comune, cum sunt: vulpea, iepurele,veveriţa şi şacalul. Mai există câteva specii rare de păsări, cum sunt şoimul şi vulturul, numărul mare de vrăbii şi diferite familii de ciori.  Aici mai întâlnim şi o varietate largă de şerpi şi insecte.

Parcul Naţional Iti (Grecia Centrală) este situat în sudul văii râului Sperchios şi a luat fiinţă în 1966. O parte din teritoriu este acoperit de păduri de brad şi pin negru. Printre aceste păduri întâlnim exemple de Iily Lilicum Cholcedonium alpin, în timp ce pădurile de stejari, arbuşti, oleandru cresc pe pantele joase.

Fauna Munţilor Iti este bogată în special în căprioare şi cerbi, capre sălbatice şi mistreţi sălbatici. Mai este aici şi o largă varietate de păsări, incluzând vulturi, ulii, şoimi, bufniţe, potârnichi şi pupeze. Alte specii care prezintă interes sunt broasca şi broasca ţestoasă, dar şi reptilele şi numeroasele tipuri de insecte.

Parcul Naţional Vikos – Aoos (Epir). Zona Pindului, care  are o suprafaţă de 12.600 ha. şi include Strâmtoarea Vikos şi Ravena Aoos, a fost declarată Parc Naţional în 1973. pădurile sale sunt alcătuite din arţari, stejari, sălcii, dar include şi păduri de ulm , tei şi alun, brad cedru şi pin cu scoarţa albă şi neagră.

Fauna din regiune este foarte bogată în specii de mamifere, cum ar fi: urs, lup, căprioară, capră sălbatică, mistreţ sălbatic, faţă de animalele mai mici cum sunt pisica sălbatică, iepurele de câmp, dihorul şi veveriţa; mai multe specii de peşti care vieţuiesc în apele râurilor, de asemenea, şi vidre şi numeroase insecte de apă interesante.

Parcul Naţional Olympos (Tesalia). Acesta a fost primul Parc Naţional al Greciei (1937), care are o suprafaţă de 5.000 ha. şi este unul dintre cele mai lungi din lume, iar din 1982 a devenit Rezervaţie a Biosferei. „Reşedinţa zeilor” mitologiei greceşti, Muntele Olimp (2917 m.) este brăzdat de trecători adânci deasupra cărora se înalţă piscuri de peste 2900 m.- Myticas (2950 m.), Stefani, Dios,Skala,Pantheon, ai căror versanţi sunt îmbrăcaţi de codrii de stejar, platan, ulm, fag, brad, pin, ienupăr, măslin şi fistic. Cuprinde aproximativ 1700 de specii de plante, incluzând câteva specii rare şi chiar exemplare unice de flori sălbatice. Pantele joase sunt acoperite de specii mediteraneene de maquis, gorun, cedru, rodii amestecate cu alte specii de foioase şi conifere .

Dintre speciile de animale, mamiferele sunt cele mai numeroase: lup, vulpe, şacal, căprioară, mistreţ, capra sălbatică, şi mamifere mai mici, cum sunt bursucul, dihorul, nevăstuica, iepurele sălbatic şi veveriţa. Dintre păsările care vieţuiesc aici, sunt: uliul, vulturul, alte păsări de pradă, ciocănitori, mierla de zăpadă,etc.

Parcul Naţional de pe Muntele Ainos  (Insula Kefallinia) situată în Marea Ionică, constituie singurul loc din Grecia în care pot fi observaţi cai, care trăiesc în sălbăticie.

Pădurea Dadia (Evros – Tracia). Zona protejată a pădurii Dadia este rezervaţie naturală unică în Europa, pentru păsările de pradă de aici, din 38 de specii din Europa, 36 pot fi găsite aici. Zona include rezervaţii extinse de păduri de stejar şi pin, în care vieţuiesc păsări de pradă.

Valea Fluturilor (Insula Rhodos) este situată în  partea de vest a insulei, la aproximativ 5 km. sud-est de satul Tholos. Valea este despicată de râul Pelican şi este în derivă cu mănăstirea Kolopetra. Iată o clasificare a speciilor de fluturi din Insula Rhodos:

Clasa: Lepidoptera.* Grupa: Heterocera.* Subdiviziunea: Noctuoidea.* Diviziunea: Arctiida.* Subdiviziunea: Callimorphonae.* Genul: Panaxia.* Specia: Quadripunctaria Poda.*, care în realitate aparţine de familia moliilor. Insula Rhodos poate fi mândră de fenomenele remarcabile de conservare a speciei într-un număr aşa de mare, dar nu se poate bucura de o  existenţă unică a acestei specii, deoarece mai există şi în alte părţi ale Greciei şi în alte ţări. Valea Fluturilor, care este principalul habitat, conţine milioane de fluturi în timpul verii, în special, în luna august, când migraţia de insecte este completă.

Muntele Diriys (Insula Evia) este cel mai înalt munte din această zonă (1743 m.), foarte aproape de mare şi la 35 km de Chalkis,capitala insulei. Pădurea este alcătuită din brad, în timp ce pantele dinspre satul Steni sunt acoperite de păduri inestetice de castani. La poalele muntelui este Strâmtoarea Agali, dintre satele loutsa şi Ayios Athanasios.

            Insula mai cuprinde în teritoriul său şi următoarele rezervaţii: Pădurea de castani din Metochi şi Platoul Veromonerei, de lângă satele Metochi şi Androniano; Pădurea Platania, din nordul Eviei, de lângă satul prokopi; Pădurea ameţitoare din Keresea, din nordul Eviei; Strâmtoarea Dimosari, din sudul Eviei, care este distribuită de la sud spre nord.

            Din punct de vedere al zonelor protejate de lege pentru speciile de păsări care trăiesc aici, teritoriul Greciei este împărţit în următoarele regiuni: