Pagini Scolare

FACTORII CARE INFLUENTEAZÄ DISPERSIA

Scris de <a href="index.php?option=com_comprofiler&task=userProfile&user=459"><span class="small">Vasut Ioana</span></a> Duminică, 21 Februarie 2010 15:21

Aria curriculara Matematica si Stiinte - Biologie- plante, flori si animale- lectii studii

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DISPERSIAPOLUANŢILOR ÎN AER           

  Poluanţii emişi în atmosferă sunt supuşi fenomenului de autopurificare care cuprind în esenţă procesul de diluare, de transformare chimică şi de depunere. Procesele de diluare şi depunere duc întotdeauna la scăderea concentraţiei, cel de transformare chimică este inconstant, tardiv, uneori putând avea ca rezultat apariţia unor substanţe cu agresivitate mare. În ceea ce priveşte natura poluanţilor, suspensiile au stabilitate mai mică în atmosferă decât gazele şi o capacitate de difuzie mai redusă, stabilitate care este cu atât mai mică cu cât diversiunea şi masa sunt mai mari. Au deci în raport cu gazele capacitate mai redusă de a se dilua în aer, în schimb sedimentează mai uşor. Gazele difuzează mai uşor în atmosferă, capacitatea de difuzie şi implicit diluarea fiind invers proporţionale cu densitatea. Dintre factorii de mediu care influenţează autopurificarea şi deci realizarea unor concentraţii mai mari sau mai mici, menţionăm: caracteristicile emisiilor, factorii meteorologici, factorii geografici şi factorii urbanistici. Emisiile influenţează procesul poluării şi autopurificării prin natura şi volumul emisiilor poluante, în funcţie de acestea putând fi depăşită capacitatea de autopurificare a bazinului aerian. Viteza şi temperatura poluanţilor emişi pot influenţa procesul de autopurificare, în sensul că viteza, temperatura ridicată la emisie are tendinţa de a proiecta la înălţime mai mare poluanţii, facilitând astfel diluarea lor în aer.Modul de eliminare în atmosferă joacă de asemenea un rol important. În cadrul surselor staţionare, sistemul organizat duce la o localizare a emisiilor, în timp ce emisiile neorganizate sunt difuze, cu formarea unui teritoriu invers poluat în jurul locului de eliminare.Factorii meteorologici influenţează procesele de autopurificare prin temperatura şi umiditatea aerului, precipitaţii, curenţi de aer şi radiaţii. Temperatura aerului modificările de densitate au influenţă neglijabilă, de mare importanţă fiind gradientul termic. Situaţia obişnuită în care temperatura scade cu înălţimea favorizează diluarea poluanţilor şi realizarea unor concentraţii mai mici, poluanţii fiind antrenaţi spre altitudini mai mari. În cazul apariţiei la o anumită altitudine a unui curent de aer cald (inversie termică) difuzia în altitudine este împiedicată, poluanţii acumulându-se în apropierea solului, ceea ce constituie un fenomen nefavorabil.     Umiditatea crescută a aerului împiedică în general difuzia şi deci diluarea poluanţilor în aer, iar suspensiile constituie nuclei de condendare care favorizează apariţia ceţei. Ceaţa este de fapt una din condiţiile meteorologice cele mai defavorabile autopurificării, prin reducerea capacităţii de difuzie. În plus, în ceaţă se dizolvă poluanţii solubili în apă, putând conferii ceţei  proprietăţi toxice.

    Precipitaţiile favorizând depunerea pe sol a poluanţilor din atmosferă, joacă un rol purificator important. În schimb, apa din precipitaţii îşi poate modifica proprietăţile naturale datorită dizolvării unor poluanţi, fenomen care se poate produce şi la altitudine mare la distanţe apreciabile de locul emisiei. Curenţii de aer favorizează autopurificarea facilitând diluarea poluanţilor în atmosferă: în schimb pot deplasa pulberile şi gazele până la distanţe considerabile de locul emisiei. Zonele situate pe direcţia curenţilor de aer dominant în raport cu sursele de poluare sunt întotdeauna cele mai frecvente. Calmul atmosferic constituie o condiţie defavorabilă în sensul că favorizează concentraţia agenţilor poluanţi în jurul zonei de emisie.Radiaţiile solare prin spectrul caloric împiedică condensarea vaporilor de apă pe suspensii, efect favorabil autopurificării. Prin spectrul luminos şi ultraviolet poate produce reacţii fotochimice cu formarea de compuşi nocivi.Factorii geografici mai importanţi pentru fenomenul de autopurificare a atmosferei sunt: relieful, prezenţa oglinzilor de apă şi vegetaţia.Relieful intervine în procesul autopurificării prin influenţa pe care o exercită asupra condiţiilor meteorologice şi îndeosebi asupra posibilităţilor de ventilaţie a teritoriului expus poluării. Astfel, relieful plat caracterizat prin prezenţa aproape permanentă a curenţilor de aer facilitează diluarea agenţilor poluanţi. În schimb, zonele situate în văi sau depresiuni, cu ventilaţie mai redusă sunt expuse poluării. De asemenea frecvenţa inversiilor termice este mai mare în aceste zone.Vegetaţia constituie un element autopurificator important al atmosferei, efectul cel mai pronunţat avându-l copacii, respectiv pădurile. Abstracţie făcând de capacitatea mare de fixare a CO2 în procesul de fotosinteză, vegetaţia contribuie şi la reducerea altor poluanţi gazoşi şi a aerosolilor. Potenţialul filtrant cel mai pronunţat este faţă de pulberi. Fenomenul de reţinere a pulberilor se explică prin reducerea vitezei vântului, modificarea turbulenţei atmosferei şi prin proprietatea suprafeţelor frunzelor şi a părţilor lemnoase de a fixa elementele în suspensie.  

    De asemenea, concentraţia gazelor este redusă în zonele verzi datorită modificărilor de microclimat.Oglinzile de apa contribuie la reducerea poluării prin proprietatea de a fixa atât suspensiile cât şi unele gaze poluante. Prezenţa unor suprafeţe întinse de apă (lacuri, mări, oceane) generează curenţi de aer permiţând o bună ventilaţie a teritoriului.Factorii urbanistici favorizează sau împiedică autopurificarea aerului în funcţie de modul care influenţează microclimatul urban şi în special ventilaţia străzilor. Străzile înguste şi prost ventilate, aglomerarea mare a construcţiilor înalte, absenţa spaţiilor verzi, constituie condiţii favorabile menţinerii şi acumulării poluanţilor în atmosferă. Factorii urbanistici prezintă o importanţă deosebită în cazul poluării provenite de la încălzitul locuinţelor sau circulaţiei autovehiculelor.Multitudinea de factori care concură la realizarea unui anumit nivel de poluare într-un punct dat, explică variabilitatea mare în timp a concentraţiei poluanţilor. Două recoltări făcute în acelaşi punct, la scurt timp una după alta, duc la rezultate diferite. Ca regulă generală, se ştie că în condiţiile unei emisii constante, cu cât timpul de recoltare în acelaşi punct este mai lung, cu atât concentraţia de poluant găsită pe unitate de volum de aer este mai mică. Aceasta demonstrează de fapt existenţa oscilaţiilor permanente ale concentraţiei poluanţilor în aer, în funcţie de toţi factorii care o condiţionează şi în primul rând de factorii meteorologici. 

Trimite unui prieten!